Condiţional optativ intens

 

Dac-ar fi să-mi rătăcesc

printre rime părăsite

verdele, să-l amăgesc

sub senzaţii-ngălbenite,

ţi-ar lipsi?

 

De-ar fi să-mi râdă norii

cu zâmbetu’ întins pe trup

şi-n păr, nebuni, cocorii,

din ţipăt liniştea s-o rup,

ai vrea să fii?

 

Dac-o dată, din idee,

aş putea să smulg un os

şi în plânsu’ de femeie

aş ciopli tremur sfios,

oare-ai veni?

 

Să ai umbră tu, dorinţă, şi să fii?

 

 

 

Publicitate