Hai s-o luăm (iar) de la capăt…

 

Dintre toţi ochii

ce curg

clipiri înrămate,

de-ar fi să preferi

vreo culoare,

mai mult ca oricând,

nu-i destul să o vezi

talentată, ori îmbujorată,

ori fermecătoare în vorba ei,

uneori rimată.

N-ajunge nici zâmbetul,

ce-ai crede că poate încăpea

seninul oricărei noi primăveri…

ci trebuie să fii (a)tras de ceva,

peste toate,

câteva minunat conturate.

Trebuie,

neapărat trebuie

să existe aţa,

cu ale ei două capete

deştepte

şi rotund arcuite

în jurul cevaurilor

mirate şi adeseori

fericite…

 

 

 

Publicitate