Era un tip stock, cum li se spune celor care se îmbracă la patru ace şi care ştiu să salute ridicând şarmant din pălărie şi păstrează o eleganţă infinită în fiecare pas, iar fiecare pas, la rându-i, e perfect sincronizat cu un baston din bambus, impecabil lustruit.
Era arătos şi trendy, cu batista albastră în buzunarul simulat printr-o fină cusătură pe piept, iar ochelarii cu rame groase subliniau un aer retro, minunat asortat cu întreaga alură.
Era un dansator, foarte atent la detalii, care-şi ascundea pasiunea şi plăcerea de frumos într-un zâmbet subtil, abia conturat în lumina lumânărilor, ce-şi pâlpâiau fremătări timide pe chipul misterios, prin localuri prea pline de trupuri încinse, în nopţi prea pline de aprinse dorinţe…
Era aproape dimineaţă, când gândurile senine se amestecau haotic cu regretele mistuitoare, ca într-o oală, pusă într-o doară la fiert, cu apă fără sare şi fără nicio noimă.
Se simţea ca o epavă ascunsă sub spoiala unei culori, ca un râs deplasat, într-un pamflet neînţeles. Ar fi vrut să renunţe la tot, în clipa în care un braţ puternic l-a făcut să tresară şi o voce fermecătoare i-a accentuat emoţia, rostind răspicat şi neîndoilenic o nesperată invitaţie la un pahar cu vin…
Un blog cuminte şi... cu suflet! 