ademenire

foto: © adina colţea

 

Publicitate

 

A trăi trăire

 

Sunt trup

ce respiră emoţii

şi ochi

ce se întind prelung

mijind aşteptarea…

pe buze

tremur nelinişti

şi strâng din dinţii

cuvintelor

să rabde tăcerea…

dar degetele,

vorbesc singure,

negru pe alb

şi zgârie-n şoaptă

mirarea…

Sunt zâmbet

născut din lumină

şi nu voi muri niciodată

iubirea…

 

 

 

Exerciţiu de imaginaţie

 

Când aşteptarea

întinde sufletul

între fiecare două secunde

ce se îndepărtează lent

una de alta,

scrâşnind durerea

trecerii prin sine,

dorul devine trup

pentru carnea dorinţei

şi oasele cuvintelor

nespuse…

punctul

ochiului închis

se alungeşte

prelung şi firav,

ca o lacrimă

ce picură ascuns

peste rana timpului

adânc deschisă…

şi dâra ei,

nerătăcită urmă,

devine linie subţire

ce îmbracă trupul

gol de speranţa

adevăratei umbre…