RSS

zborul din aripă

16 mai

 

am alergat la tine cu lacrimi în ochi
şi cu aripile coborâte în bernă
să îți povestesc ce tare mă doare
că lumea nu mai are răbdare
şi nimic împrejur nu mai e ce a fost
uite – şi am ridicat brațele în sus
uite cum păsările au uitat să zboare
şi mai degrabă preferă să stea la taifas
în cuiburi de soare
uite cum ploaia cade fără drag de a ploua
de parcă înadins ar bifa în grabă
o toană a cuiva
priveşte cum cresc vorbe pe buze
fără să încolțească în inimi întâi
şi cum gândul în timp ce gura vorbeşte
zboară haihui

mi ai spus lasă, o să găseşti tu o cale

noaptea se lasă goală pe umerii grei
şi gândul se încurcă în stele
căzute în mare
tu de fapt mă iubeai
şi lăsai pasărea mea
să învețe să zboare…

 

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe mai 16, 2020 în pur şi simplu

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: