RSS

frunză-n gând

06 iul.

 

lumea zâmbește. de oriunde o privești. dar zâmbetul ei te ține în brațe doar pe timpul vederii. apoi îți dă drumul. iar tu, îmbătat de bună credință, îți faci zmeie din speranțele fiecărui pas și alergi după vânt…
cel mai greu e când înțelegi că odată cu zmeiele trebuie să-ți înnădești propriul vânt. și că lumea zâmbește numai de dragul clipei, căci clipa e rodul î
nmuguririlor noastre pe cărările crengi…

și mai e ceva. la fel de greu de purtat pe umerii pașilor… desprinderea de credința că și alte păsări pot zbura cu aripile tale. nu. nu pot. la fel cum nici tu nu poți zbura cu alte aripi. poți cel mult respira. și atât.
împărțim același cer și uneori bucurii împletite în zboruri de poveste. dar aripa ta există numai în trupul păsării tale. restul e aer. și ghemuri de vânt…

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe iulie 6, 2018 în pur şi simplu

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: