RSS

scrisoare târzie

04 feb.

 

oamenii se cred miez înlăuntrul vederii și caută să crească în susul ochiului, trunchi rămuros. eu sunt pe dos. caut să fiu om în vederile miez și să cresc ochi în susul rămuritelor clipe…

mă ascund uneori în genunchii îndoirii și mă reazem de mine, încercând să sfâșii cu unghia ferestre, în burta peștelui mut. tot ce îmi doresc e sa fiu ochi văzător în privirea secundei. să simt adevăr în visări, iar bucuria sângelui meu să dea viață clepsidrei.

sunt gata să tac în zâmbiri așternute deasupra sau să înec umbre la mal. aș ști să râd plânsul în față și să joc norii după cum cântă lumina. rabd oricând nerăbdări și fac bulgări din vise… doar sa fiu ochi simțitor de vedere adâncâ, până la os!

nu vreau garanții, dar mai ales nu vreau credințe pustii… vreau doar o inimă clipind sub coasta privirii. vreau liniștea bucuriei pe care o respir. atât. și o cană cu vin, sub cerul senin.

moșule, m-auzi?!

 

 

 

 
4 comentarii

Scris de pe februarie 4, 2018 în pur şi simplu

 

4 răspunsuri la „scrisoare târzie

  1. mozaicul

    februarie 5, 2018 at 8:22 am

    Ce frumos ți-ai dorit…
    Să fie-mplinit!

    Apreciat de 1 persoană

     
    • Adina

      februarie 5, 2018 at 4:43 pm

      eu cred că dorințele sunt ceea ce se vede din noi, atunci când inima se privește în oglindă. în oglinda altor inimi. e o bucurie să văd că am o inimă frumoasă 🙂

      Apreciază

       
  2. arhitectul

    aprilie 12, 2018 at 7:56 am

    Mai sunt unii oameni care se cred sau măcar se doresc miez în câmp, un câmp larg, liber de priviri, dar așteaptă privirile acelea dătătoare de viață, pentru că oamenii nu se nasc de fapt decât atunci când sunt priviți, ca florile și munții și grăunțele cele mai mici de viață; într-un fel, așteptarea aceasta este tot un fel de creștere de ochi în susul clipei – frumos ai spus, Adină… – dar o creștere așa cum ai crește grâul, cu sârg și sete.
    Mai vin să văd ce vezi.

    Apreciat de 1 persoană

     
    • Adina

      aprilie 30, 2018 at 7:37 pm

      foarte așa e! oamenii nu se nasc decât atunci când sunt priviți… priviți cu frumosul!
      o bucurie venirea ta, arhitectule! te mai aștept. plin de vedere 🙂

      Apreciază

       

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: