RSS

un sfârşit e un început

31 dec.


nu întâmplător anul se încheie cu zile de sărbătoare, ca o liniște ninsă peste suflete ostenite de vreme. o liniște când gândurile se așază ca păsările pe gard și sporovăiesc câte-n lună și-n stele. câte au fost, cum au trecut, ce ar fi de dorit să mai vină…

sunt zile cu mese îmbelșugate și ritualuri firești, ca roțile dințate, vechi de când lumea, care asigură curgerea lină a bunului mers. sunt daruri împachetate în bucurii și sunt colindători, cărora le ieși în cale cu coastele crăpate, ca să intre lumina… sunt zile cu zâmbete dulci, ca zahărul presărat peste prăjitura de mere și zâmbete dragi, până la osul iubirii, cu glume și râsuri și brazi peste tot, aplecându-și cetinile înțelepte sub bucuria culorilor strălucind în globuri zglobii.

păsările sporovăiesc mai departe, trecând în revista tot anul…

au fost și zile mai grele, prin amestecul de simțiri. simțiri iscate din fragilitatea unor stări sau nestări, sau din așteptări menite să contrabalanseze unele temeri. simțiri inerente în lupta cu morile de vânt și simțiri înnăscute dimineților firii… 

au fost întâmplări și oameni legați între ei cu funii de viață, legături ce n-au cum să piară. ci rămân atârnate de amintiri, ca benzile de hârtie creponată fluturând de porțile caselor unde, cândva, cineva s-a nuntit…

în urma vederii înțelegi că iubirea nu se cere și nu se dă. iubirea se este. cu sufletul desculț umblând pașii cărării. ea se naște și crește din bătăile inimii, din exaltarea trupului în susul unor bucurii, din dorurile smulse din carnea unor nerăbdari. altfel nu. la fel cum nu se ia înapoi, ci rămâne lumină aprinsă, ca o flacără de veghe la căpătâiul unor nemuriri.

păsările se mută pe ramuri desfrunzite de înțelesuri și ciripesc necontenit…
liniștea ninge peste oftaturi și te simți obosit. se crapă de zi în calendare, iar în pieptul orei exacte se zbat neliniști și nerăbdări.

am emoții. ca la orice trezire în zorii unei noi deveniri. dar am și credința că voi zâmbi când voi privi în oglindă.        în orice oglindă care mă va zâmbi înapoi…. 

 

 

 

 
2 comentarii

Scris de pe decembrie 31, 2017 în pur şi simplu

 

2 răspunsuri la „un sfârşit e un început

  1. anna c. ronescu

    ianuarie 5, 2018 at 12:51 am

    La mulți ani, Adina! Să ai un an plin de zâmbete și oglinzi fidele! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

     
    • Adina

      ianuarie 5, 2018 at 1:15 am

      zâmbite să fie oglinzile, anno, zâmbite cu rădăcini înfipte în suflet, că unde zâmbet adânc e, nu încape înșelare. la mulți ani și ție, mulți și frumos dăruiți în cuvinte oglinzi. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

       

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: