RSS

ger mare, mon cher!

08 ian.

 

îmi amintesc de iernile copilăriei nu atât cu nostalgia bucuriei de zăpadă, cât mai degrabă cu mirarea timpului, ca un zid șerpuind în urma noastră și împietrind cărările trecute… nu cred că zăpezile erau mai mari, ci noi eram mai mici și iernile păreau că ne întrec. și bucuriile ne întreceau. erau atât de mari și atât de multe că trebuia să ieșim de mai multe ori, ca să ne tăvălim prin toate. îmi amintesc gerul mușcând din obraji și îmbujorările cu care ne întorceam acasă chiuind fericirile abia adunate și tălpile înghețate pe care le lipeam de sobele fierbinți până dispăreau, pe rând, toate bucățile de zăpadă pitite în șosetele împletite trainic din lâna cea mai călduroasă… îmi amintesc săniile uriașe și cumplit de grele la deal și oamenii de zăpadă cu oale ciobite trase pe frunte, zâmbind pe toată lungimea crenguțelor curbate sub nasurile morcovite… dar cea mai dragă amintire acum îmi sunt geamurile încărcate de flori de gheață prin care zorile ne dădeau semnale că e vreme de bucurat. și asta pentru că zilele trecute am regăsit aceleași ferestre, din vremea și locurile copilăriei, înflorate ca atunci, cu fine dantelării de gheață… m-am simțit iarăși mică în fața uriașei emoții și m-a copleșit o nenumită bucurie, grozav de adâncă și de copilăroasă…

am deschis ferestrele astea larg spre sufletul de acum și am înțeles că zidul crescut în urma mea e clădit din povești și chiar dacă nu mai pot alerga înapoi aceleași cărări, mă pot oricând cățăra în susul cărămizilor amintiri și de aici, din vârful bucuriilor temeinic clădite, vă împărtășesc acum emoția regăsirii florilor de gheață pe ferestrele copilăriei… și vă aștept afară, să vă arăt oamenii mei de zăpadă….

 

flori-de-gheata-1

 

flori-de-gheata-2

 

flori-de-gheata-3

foto: © adina colţea

 
2 comentarii

Scris de pe ianuarie 8, 2017 în culori văzute de mine, pur şi simplu

 

2 răspunsuri la „ger mare, mon cher!

  1. Mariana Toma

    ianuarie 12, 2017 at 8:56 pm

    Frumos, gingas text! Mai ostoieste din tristetea provocata mie si celor asemenea de isteria din media, alarmista, obositoare, din lipsa de idei, informati, din lipsa de talent – pana la urma…E bine cand nu lasam sa moara frumoasele amintiri!

    Apreciat de 1 persoană

     
    • Adina

      ianuarie 12, 2017 at 9:17 pm

      nuuu… nu putem lăsa amintirile să moară! ar însemna să murim noi… ori să ne îngropăm de vii în tristeți induse de afară…
      mă bucur de vizită și de ostoirea involuntară 🙂

      Apreciază

       

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: