RSS

bondăreli și licuriri

28 oct.

 

zâna licurici, când era încă mică,

își spunea peltică „zâna licurică”

alintată și dulcică

zâmbicioasă din nimică

era ghem de bucurie, zâna licurică

 

un bondar cu burta mare

îi ieși în cale, dimineața,

înainte de culcare

– vrei să fii prințesa mea?

– ei aș! îi raspunse ea, peltică

nu vezi că sunt încă mică?

dar bondarul avea răbdare

pusă bine la păstrare în burta lui mare

zâna licurică, veselă și fără frică

își văzu de trai, la lumină mică…

 

după un timp, cam cât o viață,

bondărelul grizonat

ce încăpea fără burtică

într-un mare frac

zbura toată ziulica

după zâna noastră licurica

mare-i fu mirarea s-o găsească printre stele

trăgând sfori și alte ațe strâns legate între ele

dar și mai lungă-i fu uimirea

să constate consternat

că după o viață întreagă

zâna nu prea s-a schimbat

frumusețea era mare, însă ea era tot mică…

 

– nu mai vreau să-mi fii prințesă, spuse blând și tremurat

– ei aș! nu te cred, zise ea grăbită și încă peltică,

acunzându-și o clipită zâmbetul îmbujorat

hai mai bine șezi umpic, să îți spun pe îndelete

că mie chiar mi-ai lipsit…

de emoția nesperată, aripile s-au muiat

și fără vreun plan în minte lângă ea s-a așezat

după două ceaiuri calde, la lumina licurită,

printre stele cu multe înscrisuri în ele

prinse glas de-un capăt de ață ca o rază de lună

clipă în care, se știe, trebuia s-o ia de mână…

– nu mai vreau să-mi fii prințesă

vreau să mi fii… minune mică!

 

…atunci apăru între stele cuvântul „duminică”

 

 

 
2 comentarii

Scris de pe octombrie 28, 2016 în cuvinte de poveste, pur şi simplu

 

2 răspunsuri la „bondăreli și licuriri

  1. anna c. ronescu

    octombrie 29, 2016 at 1:15 am

    ce tabluri, ce minuni!
    bondari, zâne licurici
    dar eu nu mai plec de-aici:
    vreau să văd cum a fost „luni” 🙂

    Apreciat de 2 persoane

     
    • Adina

      octombrie 29, 2016 at 11:00 am

      mă bucur că nu pleci și stai să-ți zic…
      ce știu e că a rămas peste noapte la ea,
      la ceaiuri licurite, aripi șoptite și îmbujorări un pic.
      dar nopțile între stele dureaaază, așa… nemărginit.
      ceea ce ar lămuri de ce bondaru e încă tare fericit.
      iar zâna licurică se miră în continuu
      și nu prea își explică
      cum poate atâta mare bucurie
      să încapă într-o minune mică
      🙂

      Apreciat de 3 persoane

       

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: