RSS

Ana mea

09 iul.

 

palmele i se rotunjesc copilăros să încapă bucuria fiecărei clipe și nici că le pasă de vreuna din liniile adâncite în piele. zâmbetul îi arcuiește neobosit amintirea timpului de altădată, iar privirea aduce de dincolo de cataractă lumina sufletului încă în putere. “bătrânețea e după casă” spune râzând cu drag de vorbă, “dacă vrea să vină, să vină”…

sunt chipuri din lumea vacanțelor copilăriei în jurul cărora amintirile roiesc la fel ca fluturii la lumină. iar când se întâmplă să reîntâlnești, după un munte de timp, un astfel de chip, te bucuri iarăși ca un copil, alergând vacanța prin ograda de odinioară, dar mult mai adânc te bucuri, cu vederea de acum, până în miezul lucrurilor…

un astfel de chip cu suflet lumină e Ana mea. singura rămasă în calea timpului prea grăbit să mai stea în povestea verilor de demult și totuși blând cu ea, cu Ana mea, că i-a lăsat neatinse privirea și zâmbetul și un senin de viață i-a lăsat, în inima satului copleșit de însingurare. e o minune de bucurie femeia asta cât un sfert de om, dar cu un suflet aprig de frumos, ce își duce zilele fără să le numere, ci numai măsurându-le după soare și după ghemotoacele galbene pufoase pe care le ține în viață cu iubirea toată și cu palmele rotunjite copilăros în jurul bucuriei fiecărei clipe…

 

puiu

foto: © adina colţea

 
4 comentarii

Scris de pe iulie 9, 2016 în pur şi simplu

 

4 răspunsuri la „Ana mea

  1. Nautilus

    iulie 10, 2016 at 7:38 am

    Ce va răsări în urma acestei lumi, când va apune? Sunt ultimele ei raze de soare. Ultimele flori din grădină.

    Apreciază

     
    • Adina

      iulie 10, 2016 at 8:52 am

      ați pus punctul pe i-ul din rană… cred că tocmai punctul ăsta este miezul unde o simplă bucurie devine de fapt o emoție adâncă…
      va răsări o altă lume, de care se vor bucura cei ce îi vor urma, fără umbra cunoașterii că altădată a fost altfel. numai noi, cei învățați cu apusurile, vom privi răsăriturile în culori amestecate.
      și mai cred că nostalgia are rostul magic de a amplifica unele bucurii, așa cum zic, în susul unor emoții, care și ele îmbogățesc…

      Apreciat de 2 persoane

       
      • Nautilus

        iulie 10, 2016 at 10:56 am

        Cu dumneavoastră și optimismul devine frumos și adânc 🙂 Să aveți parte de toate acele bucurii…

        Apreciat de 1 persoană

         
        • Adina

          iulie 10, 2016 at 11:31 am

          vă mulțumesc, cu tot zâmbetul! 🙂
          cât ține de mine așa o să încerc. și mare parte din ele o să le aduc aici, să le împart, în speranța că vor arcui alte zâmbete care să îmbogățească un pic alte clipe, în alte lumi… și nu în ultimul rând de dragul unor întoarceri în cuvinte, ca ale dumneavoastră, care sporesc minunat toate aceste bucurii 🙂

          Apreciat de 1 persoană

           

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: