RSS

un fel de miez în coaja unei întristări

22 apr.

 

când moare cineva din anturajul unor amintiri, nu moartea în sine ne întristează, cât ruperea bucăților de maluri ce par că ne mai țin în albia unor vremuri de demult. bucată cu bucată, dispar țărmuri pe care le-am vrea încă aproape și ne trezim tot mai în larg, tot mai departe de vechile cunoașteri.
teama pierderii noastre în largul unor legănări de ape fără maluri… asta ne întristează. ca orice teamă. sau pierdere. așa cred…

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe aprilie 22, 2016 în pur şi simplu

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: