RSS

visare de vânt

18 apr.

 

netihna din pietre

e luată de vânt

și de ape

peste ele curgând

 

neliniștea păsărilor

rămâne în copaci

și se scutură galbenă

toamna

 

nerăbdarea din oameni

(ne-ncăpută-n cuvânt)

nu trece cu timpul

și nici nu descrește

odată cu gândul

ci își caută întâmplarea

la fel cum din aripi

neobosit

fluturele își caută

floarea…

 

 

 
10 comentarii

Scris de pe aprilie 18, 2016 în pur şi simplu

 

Etichete: , , ,

10 răspunsuri la „visare de vânt

  1. dmd

    aprilie 18, 2016 at 10:48 pm

    ..mi-a plăcut!

    Apreciat de 1 persoană

     
  2. arhitectul

    aprilie 19, 2016 at 10:16 am

    Aș fi vrut să-ți povestesc cum nerăbdarea din fruct mi-a scuturat petale în păr, dar, fără cuvinte cum sunt, am trecut mai departe.

    Apreciat de 1 persoană

     
    • Adina

      aprilie 19, 2016 at 12:10 pm

      un om de cuvânt nu rămâne fără cuvinte, nicicând.
      mă bucur că te-ai oprit pe aici, arhitectule, iar trecerea ta, mai departe ar trebui să scrie cuvintele gânduri și fructe și petale…

      Apreciat de 1 persoană

       
  3. Nautilus

    aprilie 19, 2016 at 11:37 am

    Este genială denumirea de ”netihnă” dată unui fapt numit de alții ”imperfecțiune”. O netihnă care nu generează mișcarea universului, ci este antrenată în ea; o neliniște deschisă mișcării și cumva contemplativă.

    Un poem ca o gemă diafană, copilăros și înțelept, reprezentat foarte bine de sintagma din titlu.

    Apreciat de 1 persoană

     
    • Adina

      aprilie 19, 2016 at 12:36 pm

      o încântare mai mare ca oricând, (fără urmă de exagerare), mă copleșește un pic. citesc și recitesc cuvintele dvs. și îmi doresc, din tot sufletul, să le merit. mulțumesc mult. foarte mult!

      Apreciază

       
      • Adina

        aprilie 19, 2016 at 6:09 pm

        mai vreau să zic. denumirea de „netihnă” nu e inventată de mine. îndrăgită, da. anume aleasă, da.
        îmi place mult înțelesul, minunat prelungit, al neliniștii deschise mișcării, aș adăuga, parcă, o măsură atributului „contemplativ”. și anume aceea a credinței în găsire cumva. fără rostul căutării n-am putea contempla mișcarea, în care ne sunt antrenate așteptări. la fel și fluturele, cred 🙂

        Apreciază

         
  4. Dominic

    mai 17, 2016 at 8:23 pm

    … petale de gânduri în flori adunate …

    Apreciat de 1 persoană

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: