oamenii mari sunt atât de naivi
uneori
ei cred că stelele care cad
se sting și mor
dar nu e așa
stelele căzătoare își pierd lumina
(cum se întâmplă mereu
când te îndepărtezi de soare)
și cad mai departe
prin nori
se fac tot mai mici
până ajung pe pământ
mici de tot
ca niște puncte
iar punctele astea nu cad
oriunde
ci anume se așază pe aripi
în zbor
pe aripi la fel de mici
ca ale mămăruțelor
Un blog cuminte şi... cu suflet! 
anna c. ronescu
aprilie 1, 2016 at 9:29 am
Tare frumos!
Acum înțeleg eu sensul cântecului „mămăruță, ruță, unde-oi zbura…” 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Adina
aprilie 2, 2016 at 10:44 am
minunato, știam eu că-i rost de (în)cântare cu tine 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ELECTRIC POWER
aprilie 10, 2016 at 6:25 pm
Reblogged this on ELECTRIC POWER.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dominic
mai 17, 2016 at 8:28 pm
… și mămăruțele devin minuscule inimi, steluțe zburănd prin văzduhul dorințelor ascunse …
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Adina
mai 17, 2016 at 11:34 pm
ooo… mai ales mămăruțele! foarte așa cum spui… nici că se poate mai adevărat sau mai frumos spus! mă bucur mult, Dominic, de venirea ta. cât despre vorbe… nu mai zic. 🙂 se așează minunat în prelungirea bucuriei gândului meu. pe sulfet, așa. 🙂
ApreciazăApreciază