RSS

Arhivele lunare: Februarie 2016

caligrafie

 

caligrafie 2

foto: © adina colţea

 
5 comentarii

Scris de pe Februarie 27, 2016 în culori văzute de mine, pur şi simplu

 

îndrăgoscriere

 

și cuvintele au anotimpuri și căderi și iubiri…

sunt priviri de care cuvintele se îndrăgostesc, la prima vedere. altele sunt mai lungi, în timpul cărora cuvintele se caută, se așteaptă, se potrivesc… însă numai zâmbirea lor, a cuvintelor, le e primăvară.

când (cu)vântul adie același iz de bucurie peste mai multe priviri și când stele se aprind în ochi de ferești, atunci e primăvară-n zâmbire.

iar când primăvara cuvintelor întâlnește primăvara zâmbirilor… atunci trebe că se nasc fluturii și în calendare se înroșesc zile cu nume de sărbători…

 

 

 
2 comentarii

Scris de pe Februarie 24, 2016 în pur şi simplu

 

Etichete: , , ,

Iarna ramelor albastre

 

Colț cu îndoiala arcului

de lună

pe o creangă deformată la un colț

de stea

invers

încolțește șovăiala

răsturnată dintr-un mugure

de pas.

Verdele-i alunecă înapoi

în primăvara

viitoarei ningeri adusă

aminte

de oprirea unui ceas.

Nenăscute frunze galbene

amărui

nu apucă toamna

sâmburelui  mers.

 

Sus

pe marginea boltită

fără lună cad

lumini

din stele ce se pierd

înalt și des.

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Februarie 20, 2016 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , , , ,

un om pe niște stări

 

ia treapta din spatele ușii

și-o leagă capăt

de funie

face nod la inimă

și-l prinde ochi

de geam spre lună

 

peste  zi

mai apare o treaptă

noaptea împletește

în susul funiei

și în mai puțin de o mie

și una de tăceri

pasul e faptă

 

ce faci vecine? întreabă un cal

de mare

la brat cu o visare

fericiți înhămați la al nouălea

cer

 

cresc…

strigă omu’

bucuros lăsând în urma lui

o altă treaptă

 

 

 
4 comentarii

Scris de pe Februarie 17, 2016 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , ,

câte o zi…

 

„un om este ceea ce își aduce aminte despre sine” spune Nichita.

aducerea aminte ține de prea plinul clipei. suntem zâmbet sau lacrimă, pași sau poezie, suntem dimineți sau toamne, aripi suntem sau urme de cuvânt… pe măsura umplerii noastre în goana după mers.

portretul secundei, cum tot Nichita numește întregul unei clipe, ne este. asemenea unei oglinzi în care vederea se amintește pe sine, după chipul fiecărei treceri prin clepsidra unui timp, când primăvară, când ieri, când niciodată…

poate de asta trebuie inventată câte o zi cu tema unei aduceri aminte, ca să exersăm neuitarea de sine…      ca să fim acel ceva, mai mult ca orice altceva, ca o oprire în câte o gară din noi, sau ca o chemare a unei amintiri de a fi…

 

 

 
2 comentarii

Scris de pe Februarie 14, 2016 în pur şi simplu

 

potriviri…

 

 

 

 
2 comentarii

Scris de pe Februarie 12, 2016 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , ,

pași de drum

 

„simplicity is complexity resolved” spune Brâncuși…

și tot el explică cum simplitatea nu e un capăt de drum, ci un drum în sine, de a lungul căruia ne apropiem, cu pași mărunți, de înțelesurile adânci…

nu e un drum ușor, însă e plin de cărări, pentru toate felurile de pași, șchiopătați sau apăsați, desculți sau încălțați, zurlii sau calculați… ideea e să te vezi pe un astfel de drum, conștient din tălpi până-n vârful gândurilor. să vrei să-l umbli, pas cu pas, înțelegând, nu ignorând, ce pare complicat…

trebuie să vrei să ajungi la miezul lucrurilor și să știi să te extragi din el, lăsându-l să fie miez, fără tine…           ca și cum te-ai pune în locul lucrurilor și ai privi de acolo, cu ochii lor, lumina. numai așa vei putea atinge înțelesul din idee și numai atunci ea, ideea, te va uimi cu simplitatea miezului ei, ca esență…

nici asta nu e ușor. pentru că linia aia dintre tu cu tine și tu fără tine, deși simplu de subțire, pare de ne(în)trecut… căci adeseori suntem mai lungi decât linia însăși, cu toate vagoanele noastre de temeri și însetări, de orgolii și credințe…

trebuie răbdare și iubire. iubirea aia nu de tine plin de ceea ce crezi că ai, ca să meriți mai mult, ci de tine gol și încăpător de umplere cu frumusețea simplă din tot ce vine spre tine… tot drumul.

e greu să te lași deoparte, să uiți ce crezi că știi, ca să nu modifici, cu fricile tale, harta drumului ca mers.         e greu, dar drumul te-așteaptă. numai timpul trece culori pe deasupra, păcălind uneori (între)vederea.

și mai cred că o inimă care vede limpede în miezul lucrurilor, va ține în brațe, pentru totdeauna, amintirea fiecărui înțeles…

 

 
2 comentarii

Scris de pe Februarie 9, 2016 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , ,