lumină
pierde umbra rănită
prin găurile sparte-n zid
de tăceri
întrerupte
linii de întuneric
lasă frigul să-și intre
urletu-n oasele frânte
de rana
deschisă-n vedere
prea lungă luna
pălește
din umbră uitarea
rămasă în urmă
de ieri
lumină
pierde umbra rănită
prin găurile sparte-n zid
de tăceri
întrerupte
linii de întuneric
lasă frigul să-și intre
urletu-n oasele frânte
de rana
deschisă-n vedere
prea lungă luna
pălește
din umbră uitarea
rămasă în urmă
de ieri
Scris de Adina pe ianuarie 29, 2016 în pur şi simplu