o dată pe an, un singur cuvânt mi-l țin mie. și stau în el. ghemuită de nerăbdare…
un cuvânt întreg, mare cât o ZI și plin de îndemn imperativ al ZIcerii…
vreau să țin în brațele lui multe alte cuvinte mari sau mici și gânduri de drag și zâmbiri, care să umple preaplin inima cuvântului meu, cu veniri și rămâneri de neuitări…
și atunci închid ochii cuvântului mare și iar îi deschid și clipesc, pe rând, cuvinte mai mici în care am locuit bucurii, litere în care am tresărit emoții… vocalele râd, consoanele vibrează aduceri aminte și întregul cuvânt, mare cât o zi și două jumătăți de noapte, răsare lună plină de cuvinte lumină, pe cerul înstelat al visului meu de a avea un cuvânt plin de cuvinte.
o dată pe an…
Un blog cuminte şi... cu suflet! 
anna c. ronescu
ianuarie 20, 2016 at 12:03 pm
Azi pare să fie acea unică „dată pe an”. Nu merg mai departe cu ideea, să nu greșesc, dar dacă am dreptate aș strecura și eu un cuvințel mic, sau vreo trei, sper să nu deranjeze, le prelucrez să stea cuminți, la fereastră, mesager al gândului bun!
Dacă bat câmpii, te rog să mă ierți! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Adina
ianuarie 20, 2016 at 12:15 pm
nu bați câmpii, anna 🙂 fereastra e mai frumos luminată de gândul tău bun! aziul de ieri a fost o dată… dar el mai rămâne azi și mâine, tocmai prin dăinuirea bucuriei cuvințelelor cuminți așezate în inima cuvântului meu, mereu cu brațele deschise…
ApreciazăApreciat de 1 persoană