RSS

Arhivele lunare: Ianuarie 2016

înlemnire

 

vâslă

visează lemnul

îndrăgostit de barcă

 

 

Anunțuri
 
4 comentarii

Scris de pe Ianuarie 31, 2016 în gânduri de şase, pur şi simplu

 

Vals siamez

 

lumină

pierde umbra rănită

prin găurile sparte-n zid

de tăceri

 

întrerupte

linii de întuneric

lasă frigul să-și intre

urletu-n oasele frânte

de rana

deschisă-n vedere

 

prea lungă luna

pălește

din umbră uitarea

rămasă în urmă

de ieri

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Ianuarie 29, 2016 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , ,

ochiul din legare

ochiul din legare

foto: © adina colţea

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Ianuarie 25, 2016 în culori văzute de mine, pur şi simplu

 

(în) cântare

 

chemată

chemarea se-ntinde fir

cheie

ce deslacătă deșirul

uni-versurilor

ghem

 

două

mâini descoasa are

una poartă

alta toarce

blândul abur de lumină

ce răstoarnă în culoare

plinul cănii

cu istorii

răsfirate-n chip boem

 

degete

de prin cuvinte fremătând

de bucurii

rând pe rând și

lent

descheie literele împletirii

ce subtil

și fin îmbracă

trup ascuns până la stele

tresărind în linii albe

necuprinse

poezii

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Ianuarie 23, 2016 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , ,

Azi

 

o dată pe an, un singur cuvânt mi-l țin mie. și stau în el. ghemuită de nerăbdare…

un cuvânt întreg, mare cât o ZI și plin de îndemn imperativ al ZIcerii…

vreau să țin în brațele lui multe alte cuvinte mari sau mici și gânduri de drag și zâmbiri, care să umple preaplin inima cuvântului meu, cu veniri și rămâneri de neuitări…

și atunci închid ochii cuvântului mare și iar îi deschid și clipesc, pe rând, cuvinte mai mici în care am locuit bucurii, litere în care am tresărit emoții… vocalele râd, consoanele vibrează aduceri aminte și întregul cuvânt, mare cât o zi și două jumătăți de noapte, răsare lună plină de cuvinte lumină, pe cerul înstelat al visului meu de a avea un cuvânt plin de cuvinte.

o dată pe an…

 

 

 
2 comentarii

Scris de pe Ianuarie 19, 2016 în pur şi simplu

 

Sonata în DO(i) Major

 

O herghelie de stele

întinde lumină

pe frunţile norilor

cai

ce-şi flutură coama din iarba

puţină

ruptă albastru de verde

din rai…

 

La capătul străzii din ciobul

de sticlă,

pe-o margine ruptă

cu ochi minunaţi

o pasăre floare pe-un vârf de-abis

vede într-un miez de oblică

noapte

lumina ce râde-n petale

de vis…

 

Într-un colţ de zâmbet

de lună

în murmur de cântec de paşi

se arcuiesc ştrengar

litere albe cu talpa nebună

de rătăcire

prin timpul fugar…

 

Cu ochii închişi în cuvinte

şi aripi crescute în tălpi

alerg pământ de-aduceri

aminte

prin iarba crescută peste dureri

şi tremur pe buze muşcate

de cer

zboruri nefrânte…

 

 

 
6 comentarii

Scris de pe Ianuarie 18, 2016 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , , , ,

mor caii când vor câinii?

 

Un câine de dor

îmi dă târcoale

la fiecare pas

de gând

 

sătul de oase

de cuvinte

apă de ploaie

sau carne

de tun

 

măcar de-ar sta

locului

să-l frâng la pieptul

unei clipe…

 

dar nu!

el pleacă și vine

căutându-mi

în vene

lătratul

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Ianuarie 15, 2016 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , ,