RSS

unu decembrie

01 dec.

 

Mi-e drag de cuvinte şi mi-e drag de limba în care le ştiu rosti. Mult mi-e drag. Poate cel mai drag. Pentru că orice altă preţuire are nevoie de iubirea asta dintâi pentru a exista. Fără cuvinte nimic nu e… nici gând, nici vis, nici tristeţe, ori bucurie de orice fel.

Cuvintele sunt spaţiu şi timp, sunt culori şi emoţii, sunt mirări şi tăceri. Cuvintele ne sunt. Ele ne lasă să fim şi să devenim. Şi tot ele ne copleşesc cu zâmbete sau lacrimi pe chipuri de rostiri. Cuvintele noastre în primul rând, pentru că orice tresărire e redată în cuvintele din noi şi abia apoi creşte în susul altor cuvinte, îndrăgite de alţii şi întoarse la noi, mai pline, mai darnice, în zilele senine.

Mi-e drag de cuvinte. Şi lor le e drag de mine uneori. Şi de alţi iubitori de cuvinte le e. Şi cu toţii ne suntem dragi unii altora, ţinându-ne de mâini de cuvinte, într-o ţară plină de cuvinte încăpătoare şi cu drag locuite de frumosul din noi.

Mi-e drag de cuvântul ăsta mare cât o ţară, care ne cuprinde pe toţi, ca într-o nerostită îmbrăţişare, la pieptul unei zile de sărbătoare…

 

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe decembrie 1, 2015 în pur şi simplu

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: