RSS

Arhivele lunare: Decembrie 2015

să fie bucurie!

 

timpul meu se măsoară

în cuvinte.

anii mei se numără

în povești.

trecerea lor nu e trecere

e rămânere

și adăugare…

fiecare ceas adaugă cuvinte,

fiecare zi

înaripează gânduri,

lunile adună anotimpuri

de idei și înțelesuri

păstrate în lumina caldă

a unor neuitări…

cuvintele nu trec.

ele rămân în poveste,

iar  povestea continuă

an de an,

cu pași mici

prin cuvinte des întâlnite,

sau surprize mari

în cuvinte crezute uitate,

cu nerostiri

încăpute în vise

și bucurii tresărite

în inima unor sensuri

adânci.

din când în când,

în subsolul unei pagini,

zâmbesc un semn de stea

ca o sărbătoare a bucuriei

de ea,

de povestea mea

și în câteva necuvinte

sorb o tăcere

într-un gând spumos

și-mi pun o dorință…

pentru ea.

 

la multe frumoase povești

cuvintelor din noi!

 

 

Anunțuri
 
2 comentarii

Scris de pe Decembrie 31, 2015 în pur şi simplu

 

sărbătorile din noi…

 

Îmi amintesc, cu drag, de crăciunurile copilăriei, când întreg universul îşi strângea marginile, ca o îmbrăţişare binecuvântată, la poarta curţii noastre, plină de urme în zăpadă şi dincolo, până în fundu’ grădinii cu cărarea ei de paşi, ţinând în palme casa toată, cu încăperile ei luminate şi cald zâmbite la fiecare freamăt de sărbătoare.

Îmi amintesc cum căldura cuptorului înteţea şi umplea bucătăria cu mirosul de scorţişoară din aluatul de turtă dulce, pe care îl modelam cu bucurie şi îl decoram cu stafide şi miez de nucă, sub blânda privire a mamei… de complicitatea tatei la nerăbdarea noastră, pândindu-l pe Moş Crăciun, pentru noi, prin gerul de afară… Nu pot uita emoţia copleşitoare când îi citeam pe chip zâmbetul acela care urma să anunţe o bucurie… şi apoi năvala dată de toţi deodată, fiecare vrând să vadă primul sacul mare din pânză peticită, lăsat de darnicul, dar grăbitul moş, în faţa uşii, la intrare…

E atât de multă lumină în amintirile crăciunurilor de atunci şi atât de mult dor…

Eu cred că mare parte din nerăbdarea sărbătorilor de astăzi e strâns legată de bucuria aducerii aminte… acele neuitări, atât de dragi, ne poartă, în privri calde, peste timp şi ne învaţă iarăşi, an de an, că în suflet se adună adevăratele bucurii şi că ele, numai ele, bucuriile de suflet, ne fac să fim mai buni…

Crăciun frumos, oameni buni!

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Decembrie 25, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , ,

Între patru ochi

 

ia staţi, am zis

cu privirea lăsată

până în tălpi

cu voi ce-i?

şi mai ales

ce vă mână-n picioare?

 

vina pe ochi

a dat repede

prima

şi lumina clipită

în umbra din spate

 

a doua

s-a fâstâcit

că pe limbă-i cresc păsări

şi cai şi poteci…

 

a oftat

una singură

şi a tăcut

apoi a zâmbit ca într-un vis

ţinut în palme

 

apăsat şi răspicat

cea mai mare din ele

mi-a spus

că mersul nu-i deloc

ceva întâmplător

ci limpede se-aude pasul

numai în inima cărării

da?

 

ce să mai zic?

în secunda ce umblă

grăbită pe ceas…

eu sunt mereu în urma lor

cu un pas

 

 

 
4 comentarii

Scris de pe Decembrie 22, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , ,

regăsire…

 

foto: © adina colţea

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Decembrie 18, 2015 în culori văzute de mine, pur şi simplu

 

Cafea cu lapte

 

eu strig umăr

tu cazi stea

pe un cer răsturnat

cu pământul

pe dos

 

eu zbor cărare

tu aluneci val

pe o mare îndoită

la orizont

pe celălalt mal

 

tu alungi pasăre

eu adun cântec

printre rânduri promise

într-un viitor

opţional

 

două aripi mai sus

doi îngeri zâmbesc

două cafele amestecate

cu lapte

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Decembrie 13, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , ,

Cerul din livadă

 

Unele stele

în cădere

trag după ele

amintirea luminii

unei dorinţe

împlinite

cândva.

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Decembrie 8, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , ,

unu decembrie

 

Mi-e drag de cuvinte şi mi-e drag de limba în care le ştiu rosti. Mult mi-e drag. Poate cel mai drag. Pentru că orice altă preţuire are nevoie de iubirea asta dintâi pentru a exista. Fără cuvinte nimic nu e… nici gând, nici vis, nici tristeţe, ori bucurie de orice fel.

Cuvintele sunt spaţiu şi timp, sunt culori şi emoţii, sunt mirări şi tăceri. Cuvintele ne sunt. Ele ne lasă să fim şi să devenim. Şi tot ele ne copleşesc cu zâmbete sau lacrimi pe chipuri de rostiri. Cuvintele noastre în primul rând, pentru că orice tresărire e redată în cuvintele din noi şi abia apoi creşte în susul altor cuvinte, îndrăgite de alţii şi întoarse la noi, mai pline, mai darnice, în zilele senine.

Mi-e drag de cuvinte. Şi lor le e drag de mine uneori. Şi de alţi iubitori de cuvinte le e. Şi cu toţii ne suntem dragi unii altora, ţinându-ne de mâini de cuvinte, într-o ţară plină de cuvinte încăpătoare şi cu drag locuite de frumosul din noi.

Mi-e drag de cuvântul ăsta mare cât o ţară, care ne cuprinde pe toţi, ca într-o nerostită îmbrăţişare, la pieptul unei zile de sărbătoare…

 

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Decembrie 1, 2015 în pur şi simplu