Un gol răsturnat
într-un ochi de sticlă
prelins pe-un picior
de damă de pică
încordat rotund
pe un cal de mare
rezemat confuz
pe o scoică de soare
apusă prelung
sub o frunză de cer
înnoptat de toamnă
pe un mal stingher
rupt dintr-un pas
pierdut aiurea
într-o urmă de ceas
pe o mână de stea
cu umbra întinsă
pe-un zid de perdea
îngălbenită de cuvinte
din pietre uitate
în tălpi de jurăminte
tăcute colorat
în cioburi de fapte
strânse-n mirări
pe orizonturi de şoapte
muşcate adânc
pe buze ţipate
în goluri uneori
răsturnate…
anna c. ronescu
septembrie 21, 2015 at 1:27 am
Frumos şi inedit! : )
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Adina
septembrie 21, 2015 at 10:39 am
aşa mi-o venit 🙂
mă bucur, anna. mereu mă bucur de prezenţa ta!
ApreciazăApreciat de 1 persoană