Sub o apă
pe o piatră
cât privirea s-o încapă
într-un ochi uitat de gând
curge trup de necuvânt…
Sub un lemn
pe o cenuşă
cât o şoaptă strânsă ghem
într-un vis jucat pe foc
arde sânge la mijloc…
Sub o stea
pe o lumină
cât timp noaptea rătăcea
într-o rază plânsă-n pas
tremură cercu-n compas…
Din pământ
cu ţipăt strâmt
se aude toamna.
Jocul De Cuvinte
septembrie 7, 2015 at 11:20 am
N-am uitat! Revin!
P.S. Incantatoare, jucause versuri!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Adina
septembrie 7, 2015 at 5:41 pm
nici eu n-am uitat, jocule! te aştept 🙂
mă bucur că-ţi plac versurile. mereu mă bucur!
ApreciazăApreciat de 1 persoană