RSS

Arhivele lunare: August 2015

jocuri, poturi şi neuitate zâmbiri…

 

Am primit de curând o invitaţie la un “joc” menit să-i popularizeze pe micii meşteşugari din blogosferă. Desigur nu jocul în sine, cu numele lui somptuos atrăgător, m-a făcut să tresar de bucurie, ci surpriza invitaţiei, însoţită de un copleşitor alai de cuvinte prea meritorii pentru cuminţenia blogului meu. Mulţumesc din nou Jocului de Cuvinte pentru gândul spre mine, dar mai ales pentru dărnicia aprecierilor care mă poziţionează în rândul unor răsfoiri preferate.

Îmi place ideea acestui joc mai întâi pentru bucuria lărgirii orizontului de lectură prin referinţe pe care le preţuiesc, apoi pentru ocazia de a exprima, la rândul meu, câteva preferinţe care mă îmbogăţesc zi de zi cu felii de sensibilitate uluitor de frumos dăruite în cuvinte alese, jucăuşe, adânci, sau în imagini la fel de pline de poveste.

https://joculdecuvinte.files.wordpress.com/2015/08/liebster-award.png?w=172&h=169

Iată regulile acestui format, aşa cum ele înconjoară pământul, rotunjit de zâmbetele celor bucuroşi de joacă:

  • mulţumeşte persoanei care te-a nominalizat scriind link-ul către blogul ei în postare:
  • răspunde la toate întrebările primite;
  • nominalizează 11 bloggeri care au sub 500 de followers;
  • formulează 11 întrebări pentru cei nominalizaţi de tine;
  • nu poţi nominaliza persoana care te-a nominalizat pe tine;
  • trimite-le nominalizaţilor un link la postarea în care i-ai numit, să se informeze cum trebuie

Încă o dată mulţumesc, Jocule de Cuvinte, pentru bucuria dăruită mie şi neapărat formulez aici îndemnul meu de a nu conteni în joaca ta de cuvinte, în oricare din clipele şi felurile care te fac să zâmbeşti.cu sufletul.

 

Întrebările tale, Jocule, sunt ca o foarte plăcută invitaţie la o cană de poveste…

 01 – Ceea ce oferă platforma WordPress în varianta “free”, îţi este suficient? Ai dori ca oferta pentru această variantă, să fie mai diversificată?

sunt destul de atehnică, de aceea am câteva îndoilei cu privire la relevanţa acestui răspuns. nu am aşteptări mai mari de la platforma actuală şi pentru faptul că o folosesc doar ca pe sufragerie, colorată de mine, unde să vă pot aştepta şi primi călduros pe voi, cei de-ai casei şi pe alţii mai noi.

02 – Pe o scară de la 1 la 10, pe ce treaptă ai aşeza interesul tău pentru blogosferă?

interesul e undeva pe la 8-9. timpul afecteză dinamica interesului, ajustând uneori valorile

03 – Care a fost cel mai plăcut moment pentru tine, ca blogger?

cele mai frumoase momente ca blogger sunt cele în care ţi se arată că exişti, că transmiţi emoţie, că eşti printre preferaţii unor clipe care înseamnă ceva înăuntrul cuiva…

cred că cel mai plăcut moment a fost acela în care am apăsat butonul PUBLIC, după ce m-am dăruit timp de câteva zile celor câteva pagini cu care am început. a rămas o emoţie de neuitat, chiar dacă atunci nu am ştiut că nu e unică sau că va fi mult întrecută de uriaşele bucurii ce au urmat.

04 – Există pe blogul tău o postare la care ţii în mod special? Care este aceea?

există o postare pe care o îndrăgesc în mod special, mai ales pentru imensa bucurie cu care am scris-o, dar şi pentru nenumăratele frumoase emoţii care s-au întors la mine, după ce povestea mea a atins şi a întins zâmbete prin sufletele colindate…

uite, asta e https://adinacoltea.wordpress.com/2015/01/09/vine-vine-primavara/

05 – Dacă blogosfera nu ar fi existat, crezi că ai fi avut o prezenţă similară cu cea de aici, într-un alt mediu cultural?

similară, nu prea cred. nimic nu se compară cu amestecul de aici: oameni, treceri, culori aranjate după plac, etichete, notificări la fiecare bătaie în uşă…

chiar dacă mă simt minunat în alte medii culturale, oriunde altundeva, sunt musafir. aici e acasă. şi asta mă face să-mi evaluez subiectiv prezenţa aici.

ca şi aprecieri sau notorietate? eu cred cu convingere că fiecare mediu îşi clădeşte reperele în timp şi în strânsă legătură cu micile contexte ale fiecărui cadru. ca urmare e greu de estimat o cotă de prezenţă într-un mediu imaginat la modul general.

şi nu. nu mă privesc ca pe o prezenţă de referinţă într-un mediu cultural. sunt un amestec de emoţii şi dăruire, de drag de cuvinte şi culori, de poftă de joacă şi libertate în simţire, care probabil nu ar fi privit ca un întreg în alte medii culturale, iar bucăţile rupte de întreg nu au forţa să numească o prezenţă… cam asta cred.

06 – Cum vezi viitorul literaturii? În forma clasică, pe suport de hârtie, sau migrând spre alte medii?

părerea mea e că literatura se simte cel mai bine pe hârtie, iar alte medii au rolul benefic de a o promova în mai numeroase rânduri. nu cred că va dispărea de pe hârtie, poate şi pentru că am încredere în calitatea iubitorilor de literatură, ca oameni care ştiu preţui emoţia ţinerii în palme…

07 – Crezi că semnele diacriticele româneşti ar trebui eliminate în mod oficial, sau dimpotrivă, ar trebui impuse prin lege, în scrierile publice?

cred că limba română se scrie corect cu diacritice. nu elimin din preferinţele mele pe cei care scriu fără. nu numai pe acest motiv. dar consider că literatura, mai ales, are nevoie de o limbă română corectă. e prea frumoasă limba noastră, să nu vrem să o respectăm, întru totul.

08 – Consideri că este posibilă percepţia completă, pentru o poezie care nu este scrisă în limba maternă?

percepţia depinde de capacitatea fiecăruia de a simţi. ca dăruire sau ca receptare de emoţii. ca urmare limba nu poate fi o piedică la modul general.

09 – Preferi versul clasic, cu ritm şi rima, sau versul alb?

prefer mesajul un pic ascuns în cuvinte. prefer bucuria aceea de a căuta sensuri, de a vrea să mai cauţi, de a reveni şi a zăbovi pe cuvinte, întrebându-le, răspunzându-le, crezând ba una, ba alta. prefer mirarea din poezie, ca o încremenire în aerul dintre cuvinte, sau în lipsa lui, provocată de atâta încântare… prefer frunuseţea alăturării de cuvinte ce parcă n-au mai fost niciodată împreună şi surpriza sensurilor neaşteptate şi puterea vizuală ce scânteie din asemenea alăturări. iar aceste emoţii se pot ascunde în orice forme, ritmuri, rime sau versuri albe.

10 – Care este cel mai frumos oraş, pe care l-ai vizitat?

frumuseţea unui oraş cred că stă în emoţia paşilor care îl străbat. mereu e vorba de un amestec de stări, de culori, de lumini, de aripi…

ultimul cel mai frumos nou oraş prin care am zâmbit cu bucurie a fost Parisul.

11 – Ai o echipă de fotbal favorită? Care este aceea?

regret că te voi dezamăgi, dar nu am nicio legătură cu fotbalul.

 

Chiar dacă câteva bloguri au mai fost deja alese de alţii, în serii de nominalizări anterioare, mă fac că nu ştiu şi numesc aici câteva din preferinţele mele, subiectiv de dragi, într-o ordine voit aleatoare:

ghurhu.com – there is someone in my head, but it’s not me…

grădina cu ghimpi

anacronietzsche – fara semne

cu capul în nori…

fatadefragi

călătorru’

mihok tamas

nor

emerologheion

ubiquus’ hubris – apă crudă

tăciune – încins mă sting

 

Sunt pagini de bucurii în cuvinte, de frumoase dăruiri, pentru care vreau să vă mulţumesc, tuturor şi fiecăruia în parte şi vă spun, cu tot zâmbetul meu, că timpul petrecut cu voi îmi e minunată primăvară în simţire, iar eu iubesc primăvara. sufletul meu, mai ales…

 

Iată şi întrebările mele, la care tare m-aş bucura să vreţi să răspundeţi… se poate şi aici, mai jos, prin mesaj, sau cum vrea fiecare 🙂

  1. există un spaţiu ideal pentru un timp perfect?
  2. ce atribut al simţirii te face să vrei să opreşti timpul în loc?
  3. care e ultimul cuvânt inventat de tine?
  4. când spui emoţie, care e prima poveste la care te gândeşti?
  5. în care două cuvinte ai creiona frumosul din tine?
  6. cum descrii rostul ideii de spaţiu virtual în relaţia cu tine?
  7. prin ce se distinge autorul tău preferat de restul scrierilor care-ţi plac?
  8. ce aştepţi mai mult de la literatura contemporană?
  9. care înţelesuri te frământă, încă nepătrunse adânc?
  10. ce visezi pentru tine?
  11. ce deteşti cel mai mult la oameni?

 

mulţumesc încă o dată tuturor. şi celor nenumiţi aici, care sunt mulţi şi ce bine că sunt.

s-avem bucurie-n scris şi-n citire, deopotrivă! 🙂

 

 

 
13 comentarii

Scris de pe August 25, 2015 în pur şi simplu

 

deprinderi colorate

 

deprinderi colorate

foto: © adina colţea

 

 
4 comentarii

Scris de pe August 19, 2015 în culori văzute de mine, pur şi simplu

 

Nopţi albe pe cerul gurii

 

Cad înţelesuri

din capul locului

unui cuvânt

ca nişte bulgări rupţi

din zăpada unor oameni

de pământ…

cad

şi se sparg

în culori, în lumini

ciobite la colţuri

de gând…

 

în sus, peste ele,

cerul se întinde târziu

şi aprinde,

rând pe rând,

noime adânci

ca împăcări

dinspre stele…

 

 

 
7 comentarii

Scris de pe August 10, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , ,

starea de aer

 

din renunţări

aripilor

le cresc tălpi.

 

 

 
Un comentariu

Scris de pe August 7, 2015 în gânduri de şase, pur şi simplu

 

Etichete: , , ,

În căutarea cuvântului pierdut

 

– Întoarce-l pe dos!

strigă lemnul

din foaie.

– Apasă mai tare!

o retează scurt

vârful tocit

din cărbunele mut:

– apasă, apasă…

ştii că nu-l doare!

 

Numai degetul plecat

din mână

se-ntreabă sfiit

dacă poate ţine pe umeri

întreaga povară

de gând fără aripă

ce cade rănit

în braţele pline

de sânge

ale cuvântului

irosit

ca aurul pierdut

de comoară…

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe August 2, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , , , , ,