Un cuţit uriaş
cu lama sclipind
ziua culori
şi noaptea lumini,
taie timpul
în felii inegale.
Firmiturile
se rostogolesc
pe scândura înclinată
într-un bol
cu margini înfrunzite
din care ciugulesc
visătoare
păsări de noapte…
Dimineţi în rochie de seară
22
mai
Un blog cuminte şi... cu suflet! 
Rivulus
mai 28, 2015 at 11:15 pm
Mi-a facut mare placere sa citesc acest poem. E scris aerisit si se rostogoleste pana la sfarsit unde aflii ce se intampla…cu firmiturile…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Adina
mai 28, 2015 at 11:35 pm
mă bucur mult de fiecare firmitură de plăcere devenită zâmbet 🙂
ApreciazăApreciază