RSS

Arhivele lunare: Mai 2015

Cât ţine un semn de întrebare?

 

Păsări neştuite mâine

uimesc nepăsarea

dimineţilor uitate

sub pleoape

închise.

Lutul sfărâmat

de aripi nezburate

cade întuneric

pe nerostitele vederi.

Soarele arde

lumina din stele

într-un anotimp

paralel.

Inima bate din sânge

în ochii ce dor

nerăspunsuri orbite

pe un cer

fără niciun pământ.

 

 

 
Un comentariu

Scris de pe Mai 27, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

Dimineţi în rochie de seară

 

Un cuţit uriaş

cu lama sclipind

ziua culori

şi noaptea lumini,

taie timpul

în felii inegale.

Firmiturile

se rostogolesc

pe scândura înclinată

într-un bol

cu margini înfrunzite

din care ciugulesc

visătoare

păsări de noapte…

 

 

 
2 comentarii

Scris de pe Mai 22, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , , ,

neîndoială

 

când stelele-şi dau mâna,

lumina lor

devine cărare.

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Mai 21, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , ,

Înlănţuirea necesară a lucrurilor

 

Frunza crede că vântul i se cuvine, încă de la început. Vântul ştie că frunza e a lui, dornică de unduire încă din braţele pomului, ori anume dăruită zborului, în căderi de cuvânt. Cărarea se alintă şi ea cu bogăţia covorului de frunze, mângâiate de vânt. Numai copacul cunoaşte frunzele ca pe un rost al lui, în bătaia vântului, la marginea cărării, un rost adânc înfipt în rădăcinile pământului… Adevărul începe de mai sus, de deasupra crengilor, dintre stele, de unde lumina fiecărei culori se împarte în dăruiri. Fiecare distanţă din timpul unei frunze poartă numele unui anotimp de emoţii şi fiecare anotimp trăieşte pentru frunza lui.

La fel şi cu sufletele îmbrăcate în oameni. Fiecare zâmbet se arcuieşte într-o emoţie anume inventată în chipul unor secunde, cărora el, zâmbetul, le aparţine cu toată dăruirea. Fiecare pas în verdele pădurii a început cândva să înveţe mersul, pentru a putea fi acolo, exact în clipa acelui zâmbet, iar el, trupul desprins în urma paşilor este parte din pădurea acelei rătăciri, cu drepturi depline asupra luminii din ochiul frunzei purtată de-o adiere de vănt, în miezul unui anotimp deloc întâmplător…

 

 
3 comentarii

Scris de pe Mai 19, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , , , ,

Nesositele plecări

 

Pe şevaletul unui trup

sculptat în alb,

în ceasuri înlemnite,

întins de drept

şi lung de vechi,

gânduri pictează

emoţii

cu nume de culori.

(A)vântul unor aripi,

neplânse de albastru,

umflă pânzele

intens colorate

şi leagănă, între maluri,

corăbii înnodate

cu ancore străvechi,

aproape uitate…

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Mai 16, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , , , , , ,

când emoţia devine floare…

 

mac

foto: © adina colţea

 

Etichete: , , ,

Ancore din cer

 

Verdele ierbii

poate ţine gândul

în braţele

unui singur loc.

 

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Mai 11, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , ,