În ziua de apoi…

 

Voi smulge cuiele

din prinsoarea zâmbetului

înrămat în culori,

voi muşca buzele

până la ochi,

peste pleoape,

ca să vezi

că nu vezi (bine).

Voi linge mirările

pe degete,

într-o limbă

necunoscută ţie,

iar trupul

ţi-l voi mângâia

de orice miros

de ieri, ori de mâine.

Voi topi gheaţa

spartă-n cuvinte,

iar când apa

ne va ajunge la glezne,

voi lăsa vecinii

să ne privească

îmbrăţişarea

în ochi.

 

 

Publicitate