A lăcrima
înlăuntrul ochiului
e ca a râde
spre cerul gurii,
atât de pustiu
ca într-un gând
fără cuvânt.
Apăsare (pe nervul luminii)
19
feb.
vederi colorate
SONY DSC
-
- Comentariu
- Republicare
-
Abonează-te
Abonat
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
Un blog cuminte şi... cu suflet! 
Andreotti
februarie 19, 2015 at 3:04 pm
Să vezi cum e să trăiești aproape cu totul pe dinăuntru fără putința de a da pe-afară… Nu e pustiire mereu, e neputință adesea. Și teama de a te revărsa peste maluri.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Adina
februarie 19, 2015 at 3:23 pm
nu de revărsare mă tem, Andreotti, ci de tăceri pustii. neputinţele se nasc din tăceri.
nimic mai crunt decât vreun gând fără cuvânt…
ApreciazăApreciază
Andreotti
februarie 19, 2015 at 4:39 pm
Eu de revărsare mă tem, Adina, că-mi ies din matcă și nu-mi mai găsesc drumul înapoi spre mine.
De ce crezi că doar tăcerile sunt pustii și nu și cuvintele?
ApreciazăApreciază
Adina
februarie 19, 2015 at 9:15 pm
rostul revărsării alege cărarea, în ambele sensuri. poate de asta nu mă tem de revărsări.
tăcerile pot fi pline, așa cum cuvintele pot fi goale. eu de tăcerile pustii mă tem, în cuvinte există viață și e loc de creștere, însă tăcerile ascund uitări, iar uitarea e pustiire…
ApreciazăApreciază
razvanb3435
februarie 20, 2015 at 9:49 pm
Citesc tot ce postezi cu o frenezie greu de stăpânit. Mi-aș dori să pot scrie și eu cu așa o profunzime și claritate a mesajului. Toate poeziile tale sunt adevărate poduri către un univers unde fiecare trăire este exponențial mai puternică.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Adina
februarie 22, 2015 at 8:03 pm
mă bucur, Răzvane, de vizitele tale, de vorbele frumoase, de poduri mai ales 🙂
sigur că poți scrie. a scrie înseamnă a simți, iar cuvintele tale confirmă, din plin, profunde trăiri…
ApreciazăApreciat de 1 persoană