RSS

Arhivele lunare: Februarie 2015

mirările din flori

foto: © adina colţea

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Februarie 28, 2015 în culori văzute de mine, pur şi simplu

 

(ano)timpul iubirii

 

deasupra buricului

primăvara

îşi numără fluturii.

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Februarie 24, 2015 în gânduri de şase, pur şi simplu

 

Etichete: , , , ,

Pune deoparte o felie de primăvară

 

După ce ai ţinut,

strâns,

în căuşul vorbelor

toată culoarea

şi parfumul

ideii de petale,

e ciudat

să crezi

că floarea, singură,

ştie să vadă…

 

E ciudat să vezi

că soarelui din tine

i-au crescut dinţi,

“ca să muşte din nori”

îţi spui…

şi taci,

uneori.

 

Ea îţi răspunde

(mereu)

cu zâmbetul ei

în floare…

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Februarie 23, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , , ,

Apăsare (pe nervul luminii)

 

A lăcrima

înlăuntrul ochiului

e ca a râde

spre cerul gurii,

atât de pustiu

ca într-un gând

fără cuvânt.

 

 

 
6 comentarii

Scris de pe Februarie 19, 2015 în pur şi simplu

 

Îndrăgostiţii nu ştiu că nu ajunge o zi…

 

Tinerii cred că iubirea-i o floare. De aceea îşi dăruiesc flori când se cred îndrăgostiţi. E frumos obiceiul acesta de a ninge petale în culorile emoţiilor ce înfloresc pe chip, cu fiecare soare… însă ei nu ştiu că iubirea e mult mai mult de atât.

Iubirea e un copac. Unul uriaş şi uluitor de frumos. Un copac scos din circuitul anotimpurilor oficiale şi înfipt adânc în pământul din noi.

Iubirea are o parte, minunat situată deasupra noastră, cu încrengături fascinante ce înverzesc înţelesuri noi, cu neobosite întrebări ce-nmuguresc mirări colorate… cu fluturi şi aripi de păsări rare, ce adie văzduhul de parcă zâmbesc, cu friguri şi ploi ce zgribulesc unele vise, cu albe zăpezi ce se aştern discret, peste tâmplele moi… Sunt timpuri, nu anotimpuri, ce trec sau rămân clipe sau ani, disperări sau şoapte, ce adesea ciufulesc frunzele, de drag mai ales.

Există şi-o parte nevăzută a copacului, ce întinde îmbrăţişări spre esenţa simţirii…

Iubirea îşi creşte, în timp, rădăcini, pe care le-ascunde adânc, înspre sine. Le leagă-n secret de bucurii memorate, de doruri şi vise, de neuitate tristeţi. Le râde cu soarele zilelor nepereche, le tace cu lacrimi, în nopţi fără stele. Sunt ancore, nu lanţuri, ce lasă copacul să-şi legene trăirea, în bătaia gândurilor, deasupra tărâmului liber ales.

E un copac în fiecare din noi, ce-şi creşte povestea, începută cândva, probabil, cu o floare…

 

 

 
4 comentarii

Scris de pe Februarie 14, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , , , ,

Îngerii nu plâng niciodată

 

Mi-am pus inima,

aşa zgâriată,

într-o pungă de plastic,

când îngerul

îmi tăie calea:

“ce crezi că faci?”

mă dojeni, părinteşte.

– îmi caut un loc

în timp,

la umbra uitării,

să-mi cos gânduri

pe rană,

să vindec tăceri…

“ştii tu că asta vrei?”

mă înţepă degetul

vorbei înaripate.

– simt.

tot ce ştiu e simţire.

Încerc să mă vindec,

i-am spus,

ca să nu mai irosesc sânge

în lacrimi.

Mi-a zâmbit îngăduitor:

“rostul sângelui

e să crească aripi,

iar lacrimile

să umple versuri.

Nu să te vindeci

trebuie,

ci să-ţi găseşti

poezia.”

 

 

 
9 comentarii

Scris de pe Februarie 8, 2015 în cuvinte de poveste, pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , , ,

poduri sunt amintirile…

notre dame

foto: © adina colţea

 
2 comentarii

Scris de pe Februarie 5, 2015 în culori văzute de mine, pur şi simplu