RSS

Arhivele lunare: Ianuarie 2015

Neadânciri

 

Există nelucruri

netimp, nezâmbete

ce netrec

în zorii fiecărui suflet

de gând

ca lucruri, ca timp,

ca zâmbire,

fără adânc.

 

 

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe Ianuarie 30, 2015 în pur şi simplu

 

Hai s-o luăm (iar) de la capăt…

 

Dintre toţi ochii

ce curg

clipiri înrămate,

de-ar fi să preferi

vreo culoare,

mai mult ca oricând,

nu-i destul să o vezi

talentată, ori îmbujorată,

ori fermecătoare în vorba ei,

uneori rimată.

N-ajunge nici zâmbetul,

ce-ai crede că poate încăpea

seninul oricărei noi primăveri…

ci trebuie să fii (a)tras de ceva,

peste toate,

câteva minunat conturate.

Trebuie,

neapărat trebuie

să existe aţa,

cu ale ei două capete

deştepte

şi rotund arcuite

în jurul cevaurilor

mirate şi adeseori

fericite…

 

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Ianuarie 27, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , ,

numai noaptea vino…

 

noaptea

foto: © adina colţea

 
2 comentarii

Scris de pe Ianuarie 26, 2015 în culori văzute de mine, pur şi simplu

 

Lucrurile bune se întâmplă celor care ştiu să aştepte

 

Un culoar îşi căuta culoarea. El, întunecat şi neumblat prin lume, visa orbeşte să-o întâlnească pe ea, potrivită ca nuanţă şi intensitate, cu care să poată împărtăşi nebuna pasiune pentru metafore şi poezie.

Îl auzise odată recitând, patetic şi pasional, pe un analist economic şi critic literar licenţiat la Sorbona, care îşi târa paşii, cu zgomot şi nerăbdare, pe toată lungimea coridorului lipsit de lumină, în aşteptarea soluţionării unor neînţelegeri privind testamentul unui instalator decedat într-un accident de bomfaier, neverosimil de stupid şi încurcat. Tare i-a plăcut melodicitatea şi tremurul vocii rotunjit, parcă, pe conturul anumitor litere…

Într-o altă zi, ce părea la fel de bună ca una din luna precedentă, în timp ce visa, pe fundalul poeziei păstrate într-un ecou de amintire, un miros ciudat de murătură inundă trupul holului, cam în jurul amiezii. Nu era chip să rezişti fără ferestre larg deschise. Însă culoarul fără culoare n-avea nici urmă geam, oricât de mic. Probabil lipsa aerului şi absenţa luminii naturale nu au mai suportat convieţuirea, în condiţiile unui miros prea insuportabil şi fără nicio vorbă de ceartă au răbufnit, ca şi cum o uriaşă uzină nucleară şi-ar exploda toată energia atomică într-un tunel.

Dintr-o dată, deşi era miezul zilei, ai fi zis că răsar zorile unei primordiale dimineţi pline de lumină orbitoare, brăzdată de umbre de ramuri. Zidul din capătul cămăruii dispăruse, ca si cum niciodată n-ar fi existat. Ochii culoarului s-au umplut de bucuria prospeţimii nemaiîntâlnite şi a feeriei strălucitoare: un nesperat amestec de zeci de visate culori, care mai de care mai atrăgătoare…

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Ianuarie 23, 2015 în cuvinte de poveste, pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , , , ,

E frig în semnul de-ntrebare (?)

 

Lasă-mi literele să ierneze

şoapte,

până înmuguresc flori

ce-ngheaţă timpul

în fereşti.

Lasă-mi visele să gonească

încurcate

în coamele cailor nebuni

de verzi…

şi degetele să deseneze

cuvinte

pe trupul fiecărui gând,

de la un capăt la altul,

ca şi când…

 

Lasă-ţi ochii să râdă

culori,

pe marginea fiecărei linii

încăpute în palmele

unei clipiri,

până când, din cer

te-mbujorează-n gând

o geană de lumină.

Lasă-ţi aripa să ningă

zbor de fluturi

nebuni de albi

şi degetele să pună-n cui

tăcerea,

ca apoi, râzând,

să ne privim în ochi

zăpada,

ca şi când…

 

 

 
4 comentarii

Scris de pe Ianuarie 19, 2015 în pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , ,

(de)limitare

 

respectul

e albul

pietrei de hotar.

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Ianuarie 17, 2015 în gânduri de şase, pur şi simplu

 

Etichete: , , ,

Din ce în ce…

 

Credulă cum e, crede că o copleşeşte câte o compunere a cuiva, compozitor sau cărturar, care captează în cântece, ori în cuvinte, clipe cutremurate de catharsis, ce vin, consideră ea, ca o confirmare a chintesenţei cultivate, chivernisite cu calităţi de colosală clasă, ca cireşele pe care le culege chicotind, când consumă compot, dintr-o cană cu cant colorat şi contur de cometă, cu călcâiele coexistând concomitent pe coama caloriferului călâi.

Claritatea cu care cuprinde coloritul caselor şi culmile colţuroase ale coloşilor, creionaţi ca nişte caricaturi caraghioase pe cerul de colecţie, o conving să cheme un camarad cameraman, ca să contemple cu el capodopera citadină.

Corelaţi şi copleşiţi de copilăriile pe care le coc în comun, convin, în cor, să se convoace la un nou concurs: care din ei conturează cu creta, pe ciment, o cantitate copleşitoare de canalizări, câştigă o cafea caldă şi consimţământul categoric de a composta cartonaşele de călătorie spre crâşma care le va cadorisi cina şi consumul de căpşuni şi coniac Calvados.

Chipurile congestionate de concentrare, în contrast cu cârcotelile şi complimentele în cascade, creează un cadru cuceritor şi carismatic, un curcubeu colorat de clipiri încântătoare, un cântec de chitară cioplit în coji de clementine, un condei cufundat în ciocolată curgândă, ce caligrafiază în cercuri, la ceas de culcare, o candidă cerere-n căsătorie…

 

 

 
2 comentarii

Scris de pe Ianuarie 15, 2015 în cuvinte de poveste, pur şi simplu

 

Etichete: , , , , , , , , , , ,