Sunt trup
ce respiră emoţii
şi ochi
ce se întind prelung
mijind aşteptarea…
pe buze
tremur nelinişti
şi strâng din dinţii
cuvintelor
să rabde tăcerea…
dar degetele,
vorbesc singure,
negru pe alb
şi zgârie-n şoaptă
mirarea…
Sunt zâmbet
născut din lumină
şi nu voi muri niciodată
iubirea…
Un blog cuminte şi... cu suflet! 