Îmi place să mă joc cu aproape toate cuvintele, în nisipul fin al imaginaţiei neîngrădite. Mi-aş amenaja un loc de joacă la malul copilăriei şi aş înălţa castele în cinstea bucuriei clipei. Aş orienta toate ferestrele spre mare şi aş zăbovi pe la fiecare, zi de zi şi aş desena soarele şi le-aş povesti luna… Aş lăsa valurile să îmi ia şoaptele nerostite şi furtunile să-mi înece neîmplinirea. Aş chema numai gânduri dragi să-mi fie tovarăşi de joacă şi aş savura la nesfârşit dimineţile, cu multă cafea şi ciocolată amăruie…
Un blog cuminte şi... cu suflet! 
ideisiidei
iunie 1, 2014 at 11:32 am
Haide, incepe jocul 😉
ApreciazăApreciază
Adina
iunie 3, 2014 at 8:10 am
da, da, a început. bine ar fi să nu se termine niciodată…
ApreciazăApreciază
ideisiidei
iunie 3, 2014 at 8:11 am
Nu se va termina :).
ApreciazăApreciază
rubenbucoiu
iunie 2, 2014 at 9:44 am
….hai, continua 🙂
ApreciazăApreciază
Adina
iunie 3, 2014 at 8:11 am
mă tot joc şi tot nu mă satur 🙂
ApreciazăApreciază