RSS

Suflete pereche

06 nov.

 

Avea trupul zvelt şi nişte ochi în care încăpea mirarea întregii lumi. Frumuseţea ei era atât de naturală, că te silea să întorci capul şi visele toate după ea, oricât de nepotrivit ar fi părut. Era incredibil de tânără pentru atâta perfecţiune. El era un puşti vesel şi haios cârlionţat, pe vremea când s-au cunoscut în tabăra de vară, din primul an de gimnaziu. Acum devenise un bărbat deosebit de şarmant, ca şi cum toate calităţile descoperite de-a lungul timpului şi-au clădit falnice ambasade în trupul lui. Avea un umor aparte, de multe ori neînţeles, dar pe ea o amuza mereu. Se ştiau dintotdeauna, iar timpul a adăugat prieteniei lor, ceva din farmecul obiectelor rare, de colecţie. Prezenţa lor te fascina. Secundele încremeneau şi te lăsau să îi admiri îndelung, vrăjit, ca pe o strălucită operă de artă, în ziua vernisajului.

Într-o după amiază senină de joi, în timp ce luau prânzul împreună, după o scurtă tăcere, deloc grăitoare, cuvintele şi-au modificat treptat transparenţa, lăsând să se întrezare orizonturi nebănuite. O adiere plăcută, cu iz de iasomie, le răsfaţă simţurile, atât de puternic încât îşi închid ochii, amândoi deodată. Oare se întâmplă cu adevărat? Se întinde elegant, arcuindu-şi senzual coloana, dar nu apucă să sprijine ţigara pe marginea masivei cenuşiere de cristal, când scrumul cade pe faţa de masă, între cele două pahare de rubin. Încearcă să-şi ascundă stângăcia cu un zâmbet forţat, când el îi cuprinde mâna între ale lui. Gestul firesc se transformă inexplicabil într-o atingere electrizantă, ce împrăştie, în tot corpul, impulsuri necontrolate, cu acelaşi efect mistuitor ca al unei îmbrăţişări primare. Sângele a luat-o razna. Pulsează haotic cantităţi când exagerate, când insuficiente, spre o inimă ce bate, derutată, la porţi interzise. Îngrijorarea timidă de la început este, acum, nestăvilită dorinţă, confirmată, simultan, în privirile transfigurate de surplusul de nerăbdare.

Iubirea vulcanică, revărsată din prea plinuri de frumuseţe, le-a luat minţile şi le-a dus undeva deasupra norilor, în seninul deplin al perfecţiunii. De repetate ori.

Evadările deveniseră un modus vivendi, iar lumile imaginar paralele erau universuri pe cât de ideale, pe atât de cotidiene. Erau nepăsători la ce vorbeşte lumea, pentru că ei nu aveau timp de pierdut cu lumea. Fiecare secundă de viaţă era dăruită prioritar şi necondiţionat clipelor de dragoste aproape ireală.

Astăzi era o nouă ultimă zi, de data asta la Iaşi. La prânz trebuie eliberată camera de hotel, iar până la trenul de seară aveau timp să-şi plimbe paşii, pe străduţe medievale, ori prin parcuri înverzite, să-şi mai răsfeţe simţurile, alene, cu savoarea iubirii intens coapte de focul pasiunii nemărginite.

Noaptea a învelit oraşul într-o manta neagră şi plăcut răcoroasă. Trenul soseşte punctual, ca o sentinţă nedorită. Pe măsură ce orele se preling leneşe, ca vagoanele prin noapte, răcoarea devine tot mai neplăcută şi se strecoară tot mai adânc, în suflet. Gânduri crispate îngheaţă zâmbetele fără griji, iar drumul de întoarcere devine povară pe umerii rotunjiţi de tinereţe. Trebuie să aleagă o cale de urmat. Cărările înguste de până acum nu le mai încap paşii vinovaţi. Au discutat îndelung şi repetat. De data asta cuvintele şi-au încheiat rostul. Se întorc spre vieţile brutal ancorate în banală realitate. Fiecare din ei este căsătorit, iar jurămintele oarbe de demult au ramificaţii adânci şi complicate în prea multe straturi sociale. De data asta tăcerea e mult prea grăitoare. Istoviţi de gânduri, asurziţi de tăceri adorm, deodată, abandonaţi unei îmbrăţişări din care se înfiripă cele mai frumoase vise, cele mai înalte zboruri, spre lumi senine, ce adăpostesc, mai ales, suflete pereche.

 

 

 
14 comentarii

Scris de pe noiembrie 6, 2013 în cuvinte de poveste, pur şi simplu

 

Etichete: , , , , ,

14 răspunsuri la „Suflete pereche

  1. aura

    noiembrie 15, 2013 at 10:09 pm

    Suflete pereche? Hm, asa a crezut si Anna Karenina…si dna Bovary…si…

    Apreciază

     
    • Adina

      noiembrie 15, 2013 at 10:13 pm

      Ai mei, din poveste, trebuie să fie suflete pereche… Trebuie!

      Apreciază

       
      • aura

        noiembrie 16, 2013 at 3:38 pm

        Daca trebuie, trebuie. 🙂
        Eu sint reticenta la astfel de iubiri absolute, au un potential ridicat de suferinta atit pentru protagonisti, cit si pentru cei din jurul lor.

        Apreciază

         
  2. ovi

    noiembrie 20, 2013 at 3:52 am

    nu cred in sufletul pereche… adica… in unul potrivit inca de la intemierea lumii, sa-l intalneasca pe celalat, la fel candva, creat… si sa se potriveasca perfect…
    insa din tot sufletul cred in transformarea sufletelor, ca urmare a dragostei si timpului petrecut impreuna… in asa fel incat… la eventuala indepartare, sufletele se vor simti stinghere si fara de rost, in singuratate…
    povestea ta insa… ramane frumoasa indiferent de ce cred, sau nu cred, eu…

    Apreciază

     
    • Adina

      noiembrie 20, 2013 at 12:09 pm

      sunt perfect de acord cu transformarea sufletelor, dar, în plus, cred şi în sufletele pereche 🙂 mulţumesc pentru vizită şi pentru cuvinte. mă bucur mult de ele.

      Apreciază

       
      • ovi

        noiembrie 22, 2013 at 1:39 am

        sigur… este dreptul fiecaruia sa creada ce vrea… si pe diferentele de credita… sa se construiasca nu contradictii, ci frumos de frumos…
        placerea mea sa vin in vizita…

        Apreciază

         
  3. Andrei

    noiembrie 20, 2013 at 9:35 pm

    draga Adina, habar n-am avut pana acum cu cine stau de vorba, dar te recunosc in cele ce scrii si tare-mi place

    Apreciază

     
    • Adina

      noiembrie 20, 2013 at 10:30 pm

      un călduros bun venit şi un mare mulţumesc, din inimă!

      Apreciază

       
  4. Loredana

    noiembrie 26, 2013 at 9:32 pm

    Daca sunt intr-adevar suflete pereche va veni momentul in care vor avea parte de clipe de dragoste tot restul vietii… Eu chiar cred asta! Iar tu, Adina, ai reusit sa transpui povestea lor in cel mai frumos mod posibil. E de citit…si recitit…si recitit…Felicitari!

    Apreciază

     
    • Adina

      noiembrie 27, 2013 at 9:18 am

      aşa cred şi eu 🙂 mă bucur de vizită şi de starea de bine de la tine, mulţumesc!

      Apreciază

       
  5. Lolita

    decembrie 23, 2013 at 12:25 pm

    Te-am descoperit astăzi şi sunt mai bogată, sufleteşte vorbind, cu nişte poveşti minunate! Dragostea adevărată îşi găseşte mereu pârghiile necesare pentru a se împlini, deşi protagoniştii sunt nevoiţi să parcurgă drumuri nebătătorite şi să se sacrifice! Frumuseţea trăirilor presupune şi aşa ceva!
    Numai bine! 🙂

    Apreciază

     
  6. Adina

    decembrie 23, 2013 at 1:05 pm

    bun venit, Lolita. ai dreptate, întotdeauna sacrificiile îmbogăţesc trăirile:)
    vorbele tale înseninează. mulţumesc.

    Apreciază

     
  7. cristina

    ianuarie 22, 2015 at 6:11 pm

    Doamne, o altă dragoste interzisă! Alte suflete ascunse pe partea întunecată a lunii! Alte doruri pierdute! La final, fiecare se va întoarce acasă, cu jumătate de suflet, dar se va întoarce la jurământul dintâi!

    Apreciază

     
    • Adina

      ianuarie 22, 2015 at 6:43 pm

      nu-i sigur, Cristina. sufletele pereche se găsesc, se regăsesc cumva, cândva…
      poate ne privesc chiar acum, de undeva, îmbrăţişate 🙂

      Apreciază

       

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: