RSS

Rătăcire

28 iun.

 

Podelele scâncesc, uneori, de dorul paşilor de altădată. Încărunţite de praf, ele îndură înţelept veşnicia şi îngăduie timpului să-şi tacă, prin colţuri, secundele nerisipite… Încremenirea, atât de perfectă, atrage mereu dorinţa de adâncire a liniştii, ca stare nealterată. Prin ochiul de sticlă, soarele-şi desenează un zâmbet, deformat de scândurile strâmbate de vreme. O muzică retro e fredonată apatic şi neatent, ca prin unghere uitate ale memoriei involuntare. Până şi un miros de tinereţe fără bătrâneţe gâdilă ironic nările uriaşe ale imaginaţiei…  Ochii se închid, din respect pentru desăvârşire şi valuri de emoţii curg prin toate simţurile.

Aplauze. Un ropot de aplauze redă brusc prezentului toate drepturile, de reală posesiune, asupra clipei,             ce încheie vernisajul “amintiri rătăcite în nonsens”…

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe iunie 28, 2013 în pur şi simplu

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: