RSS

85 de cuvinte rămase…

16 nov.

 

Oamenii nu îşi imaginau cât pricepe… Îşi consumau cotidianul în preajma lui, cu un firesc imperturbabil. Îşi spuneau poveştile, îşi oftau grijile, râdeau în hohote sau pur şi simplu îşi vedeau de treabă… Fiecare anotimp îşi relua aceleaşi ritualuri, iar prin ochii lui, ai fi putut crede că zilele pot părea monotone şi plictisitoare. Nimeni nu bănuia câtă intensitate încape în fiecare gest. Câte emoţii sau bucurii, câte tristeţi sau gelozii, cât devotament şi câtă nevoie de afecţiune se ascund, tăcute, într-o viaţă de câine…

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe noiembrie 16, 2012 în pur şi simplu

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: