RSS

Toamna mea…

04 nov.

 

Am lipsit ceva vreme. Şi fizic am fost plecată, dar mai ales emoţional am călătorit prin multe înţelesuri…

Expunerea noastră la ideea de fragilitate, de secundă ce poate răsturna întreaga realitate, poate deveni uneori atît de concretă, încât frica se transformă, involuntar, în disperare carnală. Pot exista clipe în care devii tu însuţi esenţa propriului sine, în care noţiunea de prioritate se redefineşte singură, într-un sistem de valori absolut. Clipe când emoţia şi iubirea devin singurele sentimente tolerate, lacrimile devin cuvinte, iar iertarea e totodată aşteptare şi dăruire…

Am stat, câteva zile, departe de frumuseţea toamnei, de libertatea mişcării şi de bucuria dimineţilor senine. În albul mental al încrederii depline, nu am ştiut cât mi-e de dor de toate, până când, redată prezentului meu, nu am savurat cea mai frumoasă plimbare prin anotimpul personificat…

Culorile pădurii, amplificate de cerul perfect albastru, sunt un stimul incredibil pentru un suflet plin de recunoştinţă, spre încremenirea lui într-o binecuvântată clipă…

 

 

 
3 comentarii

Scris de pe noiembrie 4, 2012 în pur şi simplu

 

3 răspunsuri la „Toamna mea…

  1. Horatiu

    noiembrie 9, 2012 at 7:55 pm

    What”s this… ”poem”, doc???

    Apreciază

     
  2. Babih Annamaria

    noiembrie 9, 2012 at 8:18 pm

    Frumos , frumos , frumos si placut sufletului meu de fiica a toamnei!Multumesc ❤

    Apreciază

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: