Clipa te îndeamnă,
uneori,
să te cufunzi în adâncul înstelat,
ca într-un ocean de doruri şi vise
nerostite,
ce îşi străluceşte, orbitor,
împlinirea…
Doar amintirile pot,
atunci,
să împiedice rătăcirea,
ca nişte rădăcini încărcate
de poveste,
ce îşi asumă, tăcut,
fericirea…
Reancorat, astfel,
în prezentul simţirii
vei triumfa, împăcat,
verticala sufletului,
ce poate atinge,
nevinovat,
toate stelele!
moni
iulie 6, 2012 at 4:43 pm
like!like!like!
moni
ApreciazăApreciază
Adina
iulie 7, 2012 at 10:24 am
Mă bucur! Mulţumesc. Te mai aştept…
ApreciazăApreciază