„Te-aş invita la mine-n suflet, la o cupă de iubire şi câteva emoţii şoptite… Dacă ar fi să-ţi placă, te-aş lăsa să rămâi… peste veşnicie!” – buzele îi tremurau atât de tare, că a trebuit să le muşte uşor, cu riscul de a-şi lăsa urme în rujul de un roşu impecabil. Secundele erau, încă, în favoarea ei… După un oftat adânc, a deschis ochii, miraculos de verzi, s-a mai privit o dată în oglinda retrovizoare şi a pornit încrezătoare spre proba de audiţie pentru rolul vieţii…
Mihai aka Cosmin
decembrie 15, 2011 at 8:34 pm
Place. Imi aduce aminte!
ApreciazăApreciază
radu
decembrie 16, 2011 at 11:21 am
Frumos ….
ApreciazăApreciază