RSS

Arhivele lunare: Noiembrie 2011

Oftică

 

Păşea ferm în pantofii eleganţi, cu tocuri înalte. Era perfect dichisită şi umbla de parcă lumea întreagă era o uriaşă oglindă, anume concepută, pentru propria-i admirare… Deborda de încredere în sine şi asta se reflecta până şi în roşul de pe buzele perfect conturate… Era imposibil să nu-ţi întorci privirea, şi visele toate, după silueta ei. Era greu să nu o doreşti cât mai aproape, cât mai mult…

Era muza vecinului şi asta-l enerva, la culme, pe pictorul falit!

 

 

Anunțuri
 
4 comentarii

Scris de pe Noiembrie 30, 2011 în pur şi simplu

 

Melc, melc, codobelc…

 

Un melc agitat, pe nume Zorel, vroia neapărat să zboare şi el…

Făcea acrobaţii, nu se astâmpăra, până-ntr-o zi, când a-nţeles ceva…

Cum stătea tolănit pe frunze uscate, vântul s-a-nteţit pe neaşteptate.

Când vârteju-a atins grămada răscolită, pe Zorel l-a cuprins o spaimă cumplită!

Degeaba plutea, ca-n visul sublim, acum se temea că rămâne infirm…

Furtuna s-a oprit, Zorel a scăpat, dar s-a lecuit de zborul visat…

🙂

 

 
2 comentarii

Scris de pe Noiembrie 26, 2011 în simţiri în rime

 

murire

foto: © adina colţea

 
2 comentarii

Scris de pe Noiembrie 26, 2011 în culori văzute de mine

 

Agonie

 

Subit, verticala nopţii îmi despică visarea… Mâinile-mi sunt încleştate a urlet surpat, pe faţă-mi curg valuri de gânduri şi în picuri sclipesc amintiri, mi-e sete de viaţă şi cald de iubire… gonesc prin abisuri, cu tălpi de copite,  îmi pulsează-n pupile verdele crud,  prin vene îmi curg orizonturi topite, de bătaia secundelor auzul mi-e surd, îmi cresc oase prin aripi şi nu pot să zbor… toate mă dor… Atât mi-e de dor!

 

 

 
Un comentariu

Scris de pe Noiembrie 24, 2011 în pur şi simplu

 

înfrigurare

foto: © adina colţea

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Noiembrie 19, 2011 în culori văzute de mine

 

Din suflet…

 

Sufletul, asemeni unui nou născut, trebuie supravegheat să crească, să ia în greutate… trebuie atent hrănit cu bucurii adevărate şi nu lăsat la voia întâmplării şi îndopat cu orice balasturi de la colţul străzii…

Kilogramele sufletului se măsoară în emoţii, amintiri, şoapte şi iubiri, gânduri şi cuvinte potrivite. Cel mai greu atârnă-n suflet dorurile şi regretele…

Pentru o modelare corectă şi o permanentă supleţe trebuie practicată constant şi repetat o gimnastică a sufletului. Nu ar fi de dorit, ca în călătoriile lui eterne, sufletul să fie tratat ca un obez îmbuibat cu resturi ale unei conştiinţe ratate… Exerciţiile sunt relativ simple şi plăcute: în fiecare dimineaţă se întind visele, până ce vor atinge realitatea, în timpul zilei, cele mai valoroase detalii ale fiecărei clipe se transformă în emoţii şi se încarcă de trăiri unice, iar seara, înainte de culcare, aceste intense trăiri se transformă în amintiri senine. Dorurile se potrivesc în rime şi se rostesc, cu drag şi cu speranţă, în şoapte ce caută ecouri în adâncuri, iar regretele se topesc în clipe de fericire prezentă, ce compensează, prin bogăţia lor, carenţele trecutului…

Sufletul este scop şi mijloc, în acelaşi timp, este sens şi consens, sursă şi resursă, dor şi alinare… sufletul contează! E tot ce se vede din noi…

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Noiembrie 16, 2011 în pur şi simplu

 

Prietenie

 

Cerşetorul, cunoscut prin părţile locului, stătea rezemat de zidul rece şi zâmbea. Nu cerşea, nu cânta. Zâmbea. Părea amorţit. L-am îmbrâncit uşor, să văd dacă mai trăieşte… A deschis ochii blajini şi mi-a zâmbit senin: “sunt fericit, mi-am găsit cel mai bun prieten; îmi îndeplineşte orice dorinţă!” Îl priveam uimită şi nedumerită… “vreau să dorm într-un pat, într-o cameră încălzită” murmură încrezător, zâmbind a satisfacţie… “închide ochii, mă ocup eu de toate detaliile” – răspunse Visul.

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Noiembrie 13, 2011 în pur şi simplu