Starea de bine este o resursă proprie, inepuizabilă, uşor accesibilă, spre care ar trebui să ne întoarcem mai des, în loc să o pretindem într-una, în formă prelucrată, celor din jur!
Dependenţa de ceilalţi e doar o părere, o alintare meschină, ce duce la ratarea secundelor şi amăgeşte sinele, prin blamarea altora!
Starea de bine, corect exploatată şi intens împărtăşită, molipseşte şi amplifică împlinirea dorinţelor imediate!
Încearcă!
„Peştişorul de Aur” e doar o personificare a minţii noastre!
🙂
Un blog cuminte şi... cu suflet! 
radu
septembrie 21, 2011 at 9:56 am
Starea de bine, complacere prin lipsa progresului sau motivatie de a merge inainte cautind o ”si mai buna stare de bine”?
Starea de bine ca si medicament imediat impotriva angoaselor sau tinta iluzorie a imaginatiei noastre?
Noi reflectindu-ne in ceilalti ca intr-o oglinda obiectiva sau doar unde tremurinde intr-un lac ce amplifica distorsionind in acelasi timp imaginea sinelui?
”Pestisorul de aur” ca ultim refugiu impotriva neputintelor noastre sau speranta ca basmele copilariei nu vor fi doar basme?
….doar intrebari reflectate de o oglinda sparta.
ApreciazăApreciază
Adina
septembrie 21, 2011 at 11:10 pm
Starea de bine – ca trăire repetată! În punctele de minim – ca o soluţie, certă şi nu iluzorie!
Debordare subiectivă a propriului sine, asupra celorlaţi!
Peştişorul de aur – provocare, nu refugiu; ambiţie, nu consolare!
Răducule, alege din oglinda spartă doar cioburile întregi!!! 🙂
ApreciazăApreciază