IUBIREA – asemeni inversului unui copac:

…mai întâi ne înfloreşte prin încântarea sinelui,

apoi visele se ramifică compunând viitorul,

înlesnind bucuria prospeţimii într-o verde coroană de vesele trăiri…

în urma secundelor

iubirea se solidifică,

stabilizând puterea întregului, asemeni trunchiului de copac,

veşnic încrezător în puterea lui de a susţine întreg universul,

veşnic capabil a asigura libertatea evoluţiei, după legea firii,

a fiecărui detaliu din propria definiţie,

pentru ca mai apoi, odată cu timpul,

iubirea să prindă rădăcini adânci,

împietrind orice pendulare,

canalizând întreaga sevă întru armonia întregului:

o singură sursă

alimentând puterea eternei renaşteri,

dăruind încântare

de-a lungul anotimpurilor…

 

Fiecare copac imaginând o iubire:

pădure de vise iscate din cer,

încolţite pe pământ…

Vitală verticalitate

înnobilând imaginaţia

prin bucuria descoperirii

a însăşi axei destinului!