Ochi flămând

 

De-o vreme simt cum mă priveşte

şi mă fixează un ochi flămând,

care, de câte ori clipeşte,

îmi frânge mie câte-un gând.

 

Această făptură, infirmată

de-al vieţii însuşi creator,

se crede aptă şi deşteaptă

să-mi umble mie-n viitor.

 

Cu fiecare gând, în şoaptă,

se mai adaugă un cuvânt

la marea listă, ce ne-aşteaptă

s-o-nfăptuim cu paşi de sfânt.

 

Prezentu-mi naşte viitorul,

iar gându-i este embrion.

Sinele mi-e autorul

şi optimismul îi dă ton.

 

Dar când încrederea în sine

se pierde lin şi liniar

simt, iarăşi, mult prea lângă mine

acelaşi martor ocular!

 

Şi din prea plinul de iubire

ajunge, atunci, să vărs un strop

ce umple tot de bucurie

şi mi-l omoară pe ciclop!

 

 

Publicitate