RSS

Ecoul

25 iul.

Ecoul timid, cu vocea-n schimbare

nu vrea să răsune, încă, în zare…

E meticulos şi extrem de-ambiţios:

Sunetul lui trebuie să fie frumos!

 

Cu toţii îl caută şi îl aşteaptă

vocea să-i fie întremată şi aptă

să le răspundă cu entuziasm,

învăluind clipa într-o aură de basm.

 

Ecoul ghiduş e mereu confirmare

că adâncul pricepe orice chemare…

Aduce sunet şi încântare

în lumea pătrunsă de contemplare!

 

Dar într-o zi, pe neaşteptat,

adâncul din noi a fost astupat…

Vinovaţi sunt cei grosolani

ce împroaşcă noroi şi bolovani!

 

Ecoul nu-i mort. E doar izolat.

Stă singur în beznă şi-i sufocat…

Răspunde telepatic chemărilor mute

şi-ncearcă vocea să şi-o ascute…

 

Dupa zile şi nopţi de disperare

şi enervat de atâta izolare

ecoul nostru îşi iese din fire

şi îşi ignoră propria-i menire!

 

Fără răspuns la nici o chemare

îşi umflă pieptul pentru o strigare…

Un ţipăt sublim şi neaşteptat

împrăştie noroiul ce l-a-ngropat!

 

Ecoul erou e acum fericit

şi tare mândru de ce-a reuşit!

Vin să-l asculte din multe zări,

răspunde şi azi la frumoase chemări…

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe iulie 25, 2011 în simţiri în rime

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: