RSS

Arhivele lunare: Iulie 2011

Gând 2

 

Urăsc minciuna,

refuz tăcerea,

resping ironia

dispreţuiesc sarcasmul…

prefer jocul,

ador bucuria,

savurez subînţelesul,

caut clipa…

 

Anunțuri
 
6 comentarii

Scris de pe Iulie 27, 2011 în pur şi simplu

 

evadare

foto: adina©colţea

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Iulie 25, 2011 în culori văzute de mine

 

Ochi flămând

 

De-o vreme simt cum mă priveşte

şi mă fixează un ochi flămând,

care, de câte ori clipeşte,

îmi frânge mie câte-un gând.

 

Această făptură, infirmată

de-al vieţii însuşi creator,

se crede aptă şi deşteaptă

să-mi umble mie-n viitor.

 

Cu fiecare gând, în şoaptă,

se mai adaugă un cuvânt

la marea listă, ce ne-aşteaptă

s-o-nfăptuim cu paşi de sfânt.

 

Prezentu-mi naşte viitorul,

iar gându-i este embrion.

Sinele mi-e autorul

şi optimismul îi dă ton.

 

Dar când încrederea în sine

se pierde lin şi liniar

simt, iarăşi, mult prea lângă mine

acelaşi martor ocular!

 

Şi din prea plinul de iubire

ajunge, atunci, să vărs un strop

ce umple tot de bucurie

şi mi-l omoară pe ciclop!

 

 

 
2 comentarii

Scris de pe Iulie 25, 2011 în simţiri în rime

 

trişare

.

foto: © adina colţea

 
2 comentarii

Scris de pe Iulie 25, 2011 în culori văzute de mine

 

răbdare

foto: © adina colţea

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Iulie 25, 2011 în culori văzute de mine

 

limitare

foto: © adina colţea

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Iulie 25, 2011 în culori văzute de mine

 

Ecoul

Ecoul timid, cu vocea-n schimbare

nu vrea să răsune, încă, în zare…

E meticulos şi extrem de-ambiţios:

Sunetul lui trebuie să fie frumos!

 

Cu toţii îl caută şi îl aşteaptă

vocea să-i fie întremată şi aptă

să le răspundă cu entuziasm,

învăluind clipa într-o aură de basm.

 

Ecoul ghiduş e mereu confirmare

că adâncul pricepe orice chemare…

Aduce sunet şi încântare

în lumea pătrunsă de contemplare!

 

Dar într-o zi, pe neaşteptat,

adâncul din noi a fost astupat…

Vinovaţi sunt cei grosolani

ce împroaşcă noroi şi bolovani!

 

Ecoul nu-i mort. E doar izolat.

Stă singur în beznă şi-i sufocat…

Răspunde telepatic chemărilor mute

şi-ncearcă vocea să şi-o ascute…

 

Dupa zile şi nopţi de disperare

şi enervat de atâta izolare

ecoul nostru îşi iese din fire

şi îşi ignoră propria-i menire!

 

Fără răspuns la nici o chemare

îşi umflă pieptul pentru o strigare…

Un ţipăt sublim şi neaşteptat

împrăştie noroiul ce l-a-ngropat!

 

Ecoul erou e acum fericit

şi tare mândru de ce-a reuşit!

Vin să-l asculte din multe zări,

răspunde şi azi la frumoase chemări…

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Iulie 25, 2011 în simţiri în rime