Astăzi am simţit
că mâine mi-a zâmbit,
iar poimâine mi-a tras cu ochiul
- şi ştiu că-i prieten cu norocul…
Ieri se teme de uitare,
vara râde cu mult soare,
visele sunt… o minune!
Se anunţă vremuri bune…
Emoţii adie
prin crânguri de suflet,
urme de nori se topesc
sub seninuri de gând.
Vlăstare-nmugurite
foşnesc nerăbdarea,
zboruri albe plutesc
în orice cuvânt.
Calde lumini
se revarsă-n priviri,
lacrimi neplânse
se pierd în iertare.
Gesturi delicate
alintă iubirea,
rostiri blânde
aduc încântare.
Roşii petale
îşi împrumută culoarea,
decoruri atente
sporesc sărbătoarea!
Cuvintele sunt accesoriile sufletului! Cele viu colorate sunt uşor de asortat cu stările senine, cele prelucrate sunt mai preţioase şi dau o notă de eleganţă trăirilor intense. Primele sunt prietene din copilărie, se recunosc după câteva silabe, se completează sau se provoacă la hârjoană, stârnind rostiri savuroase. Celelalte sunt educate şi sofisticate, au accente grave şi nu se înghesuie niciodată, lăsând formulările ample să explice sensuri profunde! Cuvintele şoptite sunt printre preferatele sufletului, sunt ca nişte perle discret sidefate, ce pun în valoare liniile fine ale emoţiilor decoltate…
Primăvara aşteptată,
deşi gata instalată,
astăzi îşi ascunde faţa
şi întinde un pic aţa…
Soarele subtil dispare,
ca să scape de-acuzare,
iar din norii albi şi groşi
se desprind fulgi caraghioşi…
Vântul intră în decor,
ca un aprig dictator
şi te-ntrebi: o fi greşeală,
sau e doar o păcăleală?
Ţi-ai imaginat vreodată
cum ar fi să fii privit
de pe luna, ca o roată,
noaptea, după asfinţit…
Cum ar fi să stea pe dune
indivizi cu ochi apatici
însetaţi de afecţiune,
melancolici şi lunatici…
Să ofteze a iubire
privind cerul înstelat,
cu o palidă zâmbire
spre Pământul estompat…
Câte-n lună şi în stele
s-or afla şi-or mai fi
universuri paralele,
muze, doruri, poezii…